Autofinanțare IMM ~2014~ partea IV

Autofinanțarea – principala modalitate de asigurare a finanțării activității IMM-urilor și în 2014

4. Concluzii

Având în vedere faptul că 41,52% din IMM-urile din România îşi propun extinderea afacerii în următorii 2 ani iar 54,11% urmăresc menţinerea afacerii la dimensiunile actuale[1], precum şi faptul că există un potenţial ridicat al iniţiativei intreprenoriale – în acest sens, un studiu recent evidenţiază că în perioada 2007 – 2012 rata activităţii intreprenoriale în stadiu incipient a crescut de cca. 2,5 ori[2], diminuarea creditării agenţilor economici de către bănci îşi are cauzele principale pe latura ofertei de finanţare. Creşterea accelerată a datoriei publice a generat o concurenţă asimetrică între stat şi economia reală – efectul de evicţiune, intensitatea deosebită a acestui factor fiind susţinută şi de faptul că majorarea dimensiunii creditului guvernamental s-a făcut aproape în totalitate pe baza diminuării expunerii pe componenta extra-guvernamentală (agenţi economici şi populaţie).

În acest context, creşterea de 1,42 ori (+ 27,10 p.p.) a pondereii IMM-urilor care se autofinanţează evidenţiază faptul că întreprinderile mici şi mijlocii au ajuns într-o zonă care le pune în pericol potenţialul concurenţial, sustenabilitatea afacerii şi capacitatea de supravieţuire (în special în cazul microîntreprinderilor). Efectele crizei economico-financiare şi tergiversarea adoptării rapide a unor măsuri putenice de sprijinire a sectorului de IMM-uri şi de relansare a investiţiilor au condus la erodarea capacităţii întreprinzătorilor de a-şi finanţa afacerile (în special nevoile curente) din resurse proprii.

Cu toate că dobânzile la creditele noi sunt la nivele minimale, lipsa apetenţei instituţiilor bancare de a se adapta noului context post-criză şi de finanţa economia reală se înscrie în logica comportamentelor prociclice şi este de natură să amplifice o serie de probleme structurale ale economiei României precum:

1. numărul redus al salariaţilor din sectorul privat[3],
2. deficitul de cerere internă,
3. competitivitatea redusă a întreprinderilor autohtone,
4. deficitul de abilităţi, aptitudini şi cunoştinţe în domeniile intreprenorial şi managerial¹¹,
5. capitalizarea redusă a întreprinderilor autohtone,
6. decalaje economico-sociale majore între regiuni etc.

Astfel, este nevoie de adoptarea rapidă şi coerentă a unui set de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung care să sprijine demersul de accelerare al procesului de creditare a economiei reale în vederea relansării investiţiilor şi asigurării reintrării economiei româneşti pe un nou ciclu de creştere.

Cuprins „Autofinanțarea – principala modalitate de asigurare a finanțării activității IMM-urilor și în 2014”:

1. Accesul dificil la finanţare – problemă majoră a sectorului de IMM-uri >>
2. Analiza evoluţiei creditării în România în perioada 2007 – 2014 >>
3. Sinteza principalelor constatări >>
4. Concluzii >>
5. Propunerile CNIPMMR privind facilitarea accesului la finanţare al IMM-urilor >>

[1] Carta Albă a IMM-urilor din România – 2014, CNIPMMR, 2014

[2] Amplificarea şi valorificarea potenţialului intreprenorial al românilor (Studiul are la bază datele furnizate de „Global Entrepreneurship Monitor” pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012), CNIPMMR, 2013

[3] Modalităţi de amplificare a cantităţii şi calităţii resurselor umane din economia României, CNIPMMR, 2013