CNIPMMR solicita modificarea proiectului legii darii in plata in functie de situatia specifica a proprietarului

Consilul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) susţine necesitatea adoptării unei legi a dării în plată, care are ca scop principal rezolvarea problemelor ce apar în rândul anumitor categorii de persoane fizice, cu dificultăţi financiare reale, care din cauze sociale şi economice, nu mai pot să îşi execute  obligaţiile de plată, preferând să abandoneze imobilul în mâinile creditorului. 

Având în vedere impactul deosebit pe care îl va avea asupra mediului de afaceri, în special în sectorul construcţiilor, CNIPMMR solicită ca în procesul de reanalizare a proiectului Legii dării în plată să fie luate în considerare următoarele modificări/clarificări:

• legea să se aplice doar persoanelor fizice care au un credit ipotecar pentru cumpărarea unei locuinţe în scop rezidenţial;
• legea trebuie să fie aplicabilă doar persoanelor fizice care au contractat un credit ipotecar pentru cumpărarea unei prime locuinţe, nu şi persoanelor fizice care au deja în proprietate un alt imobil cu destinaţia de locuinţă. În acest mod sunt descurajate speculaţiile prin care persoanele fizice să acţioneze ca dezvoltatori imobiliari.

           Adoptarea proiectului Legii dării în plată în forma actuală are efecte negative semnificative, costând în:

• reducerea accesului la creditele ipotecare, în special pentru tineri, în condiţiile în care băncile vor solicita un avans mult mai mare pentru acordarea unui credit;
• reducerea activităţii în domeniul construcţiilor de locuinţe şi al activităţilor conexe (finisare/renovare/realizarea de instalaţii etc.) care sunt realizate aproape în totalitate de IMM-uri, ceea ce va genera desfiinţarea unui număr de ~50.000 de locuri de muncă, cu diminuarea veniturilor bugetare aferente acestora rezultate din impozitele şi contribuţiile de asigurări obligatorii aferente salariilor angajaţi, din TVA, taxe şi impozite.

Adoptarea proiectului Legii dării în plată nu trebuie să conducă la efecte secundare pentru mediul de afaceri, fiind necesar să se obţină efectele sociale  pe care legea şi le propune şi la o împărţire echitabilă a riscului creditării între personele fizice şi bancă.