Pozitia CNIPMMR privind modificarea legii dialogului social

Având în vedere necesitatea consultării reale și valorificării poziției părții patronale, pentru o reformă majoră a legislației speciale privind negocierile colective, conflictele de muncă și dialogul social, în contextul în care Propunerea legislativă privind dialogul social, înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. Plx 715/2019, respinsă de Senatul României şi avizată negativ de CES, are numeroase amendamente, neexistând un consens între partenerii sociali cu privire la forma acesteia.

CNIPMMR nu consideră oportună adoptarea proiectului de lege în forma stabilită de Comisia de muncă din cadrul Camerei Deputaţilor şi solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte:

1. Menţinerea dreptului patronilor de a se asocia în vederea constituirii unui patronat

Din modul cum este redactat proiectul în acest moment rezultă că doar angajatorii pot constitui un patronat, ori s-ar ajunge în situaţia absurdă în care mai multe instituţii publice, care au calitatea de angajatori, sau regii autonome deţinute în totalitate de stat, să constituie un patronat. Astfel se vor încheia contracte colective de muncă la nivel sectorial între sindicate şi patronate ale companiilor de stat care vor fi impuse aplicării tuturor companiilor private din sectorul de activitate, chiar dacă acestea nu şi-au exprimat acordul.

2. Eliminarea efectelor erga omnes ale contractului colectiv de muncă la nivel sectorial

Principiul relativităţii efectelor contractului stabileşte că acesta se aplică doar părţilor semnatare. Prin urmare, nu se poate accepta ca unui patron care nu a participat la negociere să i se aplice, prin efectul erga omnes, prevederile unui contract colectiv încheiat de 2 organizaţii private. Contractul este încheiat între două organizaţii private – sindicate şi patronate – şi nu poate avea efectele unei legi, care se aplică tuturor (ce se va întâmpla în cazul IMM-urilor din domeniul comerţului care au acelaşi cod CAEN cu marile lanţuri de magazine?). Totodată, trebuie subliniat faptul că această prevedere este neconstituţională deoarece contravine prevederilor art. 61, alin. 1 din Constituţia României, conform cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi doar actele normative pot produce efecte erga omnes.

3. Eliminarea obligaţiilor pentru IMM-uri de a oferi informaţii despre politici sociale în vederea informării angajaților

Menţionăm că, la ora actuală obligaţia de a furniza informaţii angajaţilor este prevăzută de Legea 467/2006 şi de Codul Muncii. Prin urmare introducerea acestei prevederi nu face decât să-i încarce excesiv cu obligaţii pe patroni şi să dea naştere la abuzuri din partea sindicatelor, solicitând mai multe informaţii decât le sunt necesare.

4. Modificarea prevederilor privind constituirea unui sindicat astfel încât aceasta să nu poată fi realizată decât de cel puţin 15 angajați din aceeaşi unitate

Prevederea din proiect, conform căreia „Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 10 angajați din aceeași unitate sau cel puțin 20 de angajați din unități diferite ale aceluiași sector de activitate”, este neconstituţională, ea venind în contradicţie cu Decizia CCR nr. 574/2011 care prevede că “Constituirea din angajaţi din aceaşi unitate este justificată de unitatea de interese a acestora. Numai această unitate de interese justifică înfiinţarea unui sindicat, pentru că, în caz contrar, sindicatul nu ar mai contribui la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale economice şi sociale ale membrilor lor, ci numai a unora dintre membrii lor”.

5. Stabilirea dreptului unui patron de a se afilia la mai multe patronate în funcţie de obiectul de activitate sau din punct de vedere teritorial pentru apărarea intereselor specifice

Eliminarea criteriului teritorial restrânge dreptul constituţional de asociere al patronilor pentru apărarea intereselor specifice.

6. Menţinerea procentului pentru organizaţiile sindicale pentru dobândirea reprezentativităţii la nivel sectorial de 7 % din totalul numărului de angajaţi, şi nu 5%, practic la jumătate faţă de patronate – 10%, care trebuie confirmat de ITM.

Subliniem faptul că, pentru sindicate nu există obligaţia confirmării numărului de angajaţi de către ITM şi în plus la calcularea procentului în cazul lor se ţine cont şi de angajaţii din sectorul bugetar şi al companiilor de stat;

7. Eliminarea posibilităţii organizării grevei pe durata de valabilitate a unui contract colectiv de muncă.

Se propune introducerea unei dispoziţii care prevede că:
conflictul colectiv de muncă poate fi declanşat “ în cazul neacordării, în mod colectiv, pentru minim 10% dintre angajaţi/lucrători sau cel puţin 30 de angajaţi/lucrători, a unor drepturi individuale prevăzute de lege, de contractele colective de muncă aplicabile şi/sau de contractele individuale de muncă”.

Unul din rolurile contractului colectiv de muncă este asigurarea păcii sociale, or dacă greva se poate declanşa indiferent de existenţa sau nu a unui contract colectiv de muncă, interesul partenerilor sociali pentru încheierea acestora scade foarte mult.

Prin această dispoziţie se crează o confuzie totală între conflictele de interese şi cele de drepturi.

Pentru nerespectarea unui contract, instanţa judecătorescă este singura în drept să stabilească întinderea nerespectării obligaţiilor şi măsurile reparatorii.

8. Respectarea principiului O.I.M. al negocierilor colective voluntare,  şi respectarea Convenţiei OIM nr. 98/1949 şi Convenţiei OIM  nr. 154/1981 privind promovarea negocierilor colective, prin asigurarea libertăţii de negociere colectivă partenerilor sociali;

9. Neluarea în considerare în stabilirea de obligații a specificului microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, fără creșterea birocrației în domeniul negocierilor colective, prin scăderea numărului de salariaţi de la 21 la 10, pentru unităţile în care este obligatorie negocierea contractelor colective de muncă (se încalcă principiul negocierilor voluntare);

10. Păstrarea instituţiei reprezentanţilor salariaţilor din unitate.

Prin modul în care se doreşte reglementarea instituţiei reprezentantului salariaţilor  practic aceasta este eliminată, doar sindicatul dintr-o unitate având dreptul de a negocia în numele salariaţilor.

Angajaţii sunt obligaţi să constituie/adere la un sindicat, dacă doresc să negocieze colectiv, cu încălcarea principiului constituţional al libertăţii de asociere.

Instituţia reprezentanţilor salariaţilor nu are doar rolul de a reprezenta salariaţii în cadrul negocierilor colective, ci are roluri multiple, din care amintim:

– în procesul de informare şi consultare a salariaţilor;

– în cazul transferului întreprinderii;

– privind informarea salariaţilor în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă

11. Nu se justifică reglementarea reprezentativităţii derivate în cazul sindicatelor (un sindicat nereprezentativ se afiliază la o federaţie reprezentativă şi devine reprezentativ sau la randul ei federaţia nereprezentativă este afiliată la o confederaţie reprezentativă şi devine reprezentativă).

Cu atât mai mult cu cât în proiect se prevede:

– reducerea de la 50% +1 din numărul total al angajaţilor unităţii la 35% a procentului pentru ca un sindicat să fie reprezentativ la nivel de unitate;

– reducerea de la 7% din efectivul angajaților din sectorul de activitate la 5% pentru o federaţie sindicală pentru a fi reprezentativă la nivel de sector de activitate.

CNIPMMR solicită Plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege, acesta nerăspunzând nevoilor partenerilor sociali.

Mai mult, niciuna dintre organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional nu susţine modificarea actualei legislaţii privind dialogul social.