Noi obligatii si cheltuieli ale angajatorilor pentru beneficiul nejustificat al sindicatelor

imagine buna

Sursa: internet

I. Legea Nr. 1/2016 pentru modificarea Legii Nr. 62/2011

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 26 din 14 ianuarie 2016 a fost publicată Legea 1/2016 pentru modificarea şi completarea Legii Dialogului Social nr. 62/2011, care cuprinde prevederi privind:

  • Redefinirea sectoarelor de activitate, ca sectoarele economiei naţionale care se stabilesc de către Consiliul Naţional Tripartit şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
  • Instituirea obligaţiei angajatorilor de reţinere şi virare a cotizaţiilor de sindicat: La cererea organizaţiei sindicale şi cu acordul membrilor acestora, angajatorii vor reţine şi vor vira sindicatului cotizaţia de sindicat pe statele lunare de plată. Cotizaţia platită de membrii de sindicat este deductibilă în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, potrivit prevederilor Codului fiscal;
  • Instituirea reprezentativităţii indirecte sindicale la nivel de unitate: În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ, reprezentarea se face de către federaţia la care este afiliat sindicatul, dacă federaţia este reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea;
  • Limitarea asocierii: Un angajator poate fi afiliat, la nivel naţional, la o singură federaţie patronală. De asemenea, o federaţie patronală poate fi afiliată, la nivel naţional, la o singură confederaţie patronală de rang superior;
  • Negocierea contractelor colective de muncă şi la nivelul regiilor autonome, companiilor naţionale, asimilate grupurilor de unităţi, precum şi la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţa de muncă, între conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi sindicatele legal constituite şi reprezentative. În contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate, pentru personalul din sectorul bugetar, părţile vor stabili expres modalităţile de negociere a contractelor colective de munca la nivelul autorităţilor şi instituţiilor care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajeaza forţă de muncă, autorităţi/instituţii aflate în coordonarea sau în subordonarea autorităţii publice centrale.

II. Poziţia CNIPMMR privind prevederile Legii Nr. 1/2016

Legea nr. 1/2016 pentru modificarea şi completarea Legii Dialogului Social nr.62/2011 cuprinde prevederi exclusiv pentru susţinerea intereselor sindicatelor, în detrimentul angajatorilor şi patronatelor (încasarea cotizaţiei de sindicat cu titlu gratuit, cu obligarea suportării de către angajatori a costurilor administrative şi bancare aferente, limitarea asocierii şi afilierii angajatorilor şi federaţiilor patronale la o singură organizaţie patronală, instituirea reprezentativităţii indirecte sindicale la nivel de unitate, prin afilierea la o federaţie sindicală, cu excluderea reprezentanţilor salariaţilor aleşi de peste 51% din numărul salariaţilor din acea unitate), dezechilibrând grav relaţiile dintre partenerii sociali şi încălcând dispoziţiile Constituţiei României şi ale Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de România.

Prevederile Legii nr. 1/2016 constituie ingerinţe în constituirea, organizarea şi funcţionarea patronatelor şi încălcă grav dispoziţiile Constituţiei României, ale Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (nr. 87/1948, nr. 98/1949 şi nr. 154/1981, ratificate de România), precum şi bunele practici europene în domeniu:

  • Art. 40 alin. (1) din Constituţia României: „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”;
  • Art. 44 alin. (2) din Constituţia României: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”;
  • Art. 20 din Constituţia României: „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”;
  • Art. 1-8 din Convenţia nr. 87/1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată de România, publicată în Buletinul Oficial nr. 4/18.01.1958, şi anume:
  1. Art. 2: „patronii … au dreptul, fără autorizaţie prealabilă, să constituie organizaţii la alegerea lor, precum şi să se afilieze acestor organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă”;
  2. Art. 3: „Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să-şi elaboreze statutele şi regulamentele administrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune
  3. Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de natură să limiteze acest drept sau ă-i împiedice exercitarea legală”;
  4. Art. 5: „Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să constituie federaţii şi confederaţii precum şi să se afilieze acestora”;
  5. Art. 7: „dobândirea personalităţii juridice de către organizaţiile de muncitori şi patroni, federaţiile şi confederaţiile lor, nu poate fi subordonată unor condiţii care ar pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus”;
  6. Art. 8, pct. 2: „legislaţia naţională nu va trebui să prejudicieze şi nici să fie aplicată în aşa fel încât să prejudicieze garanţiile prevăzute de prezenta convenţie”;
  • Art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 98/1949 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, potrivit cu care „Organizaţiile de muncitori şi de patroni trebuie să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de ingerinţă ale unora faţă de celelate, fie direct, fie prin membrii lor, în formarea, funcţionarea şi administrarea lor”.

Sunt de menţionat si considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale:

  • Pentru încasarea cotizaţiei de sindicat cu titlu gratuit, cu obligarea suportării de către angajatori a costurilor administrative şi bancare aferente, deşi sindicatul are personalitate juridică, patrimoniu, venituri din cotizaţii, Curtea Constituţională s-a pronunţat într-o cauză similară: „Curtea constată că restrângerea operată asupra dreptului de proprietate nu poate fi justificată prin dispoziţiile art.53 din Constituţie, din moment ce măsura criticată nu este necesară într-o societate democratică”. „Scopul reglementării, acela de a proteja activitatea sindicală, vine într-o evidentă coliziune cu interesele angajatorului, care este pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta esenţa dreptului de proprietate”. „Curtea ajunge şi la concluzia că textul legal criticat cuprinde o măsură care nu instituie un raport just de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit (întărirea libertăţii sindicale prin limitarea dreptului de proprietate al angajatorului)”(Decizia nr. 1276/12 octombrie 2010).
  • Pentru instituirea reprezentativităţii indirecte sindicale la nivel de unitate, prin afilierea la o federaţie sindicală, ceea ce va avea ca efect participarea la negocierea contractului colectiv la nivel de unitate a unor sindicate cu o reprezentare de sub 1% din numărul total de salariaţi din unitate, cu excluderea reprezentanţilor salariaţilor aleşi de peste 51% din numărul salariaţilor din acea unitate, Curtea Constituţională în Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013 reţine următoarele:
    „Dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. C. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 reglementează criteriile necesare pentru ca un sindicat să devină reprezentativ la nivel de unitate.
    Potrivit art. 1 lit. t) din legea menţionată, reprezentativitatea constituie un atribut al organizaţiilor sindicale dobândit potrivit prevederilor acestei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat. Datorită atributului reprezentativităţii, sindicatul reprezintă angajaţii la negocierile ce privesc încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate”.
  • „Rolul sindicatelor nu este nici afectat şi nici minimalizat, din contră, legea are în vedere unitatea de acţiune a membrilor de sindicate, aceştia putând fi mai bine reprezentaţi în faţa angajatorului doar dacă au o reprezentativitate mai mare. De asemenea, Curtea reţine că este anacronică existenţa mai multor sindicate reprezentative care să susţină diverse puncte de vedere şi, de aceea, soluţia legislativă nu poate fi decât una pozitivă pentru modul unitar de reprezentare al angajaţilor. Desigur, dacă nu există un astfel de sindicat, la negocierile colective pot lua parte, în final, reprezentanţii angajaţilor, conform art. 135 alin. (1) din lege”; „angajaţii au libertatea de a se asocia în sindicate şi nu sunt constrânşi de a se asocia numai într-un anumit sindicat. Dacă din configuraţia sindicatelor rezultată din libera opţiune a angajaţilor niciunul nu dobândeşte atributul de reprezentativitate, în final, cei ce vor participa direct la negocierile colective sunt reprezentanţii angajaţilor”.

Pentru aceste considerente, CNIPMMR solicită legiuitorului reanalizarea dispoziţiilor Legii nr. 1/2016 de modificare şi completare a Legii dialogului social nr. 62/2011, pentru asigurarea unor relaţii echilibrate între partenerii sociali şi pentru respectarea pe deplin a dispoziţiilor Constituţiei României, ale Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (nr. 87/1948, nr. 98/1949 şi nr. 154/1981, ratificate de România) şi potrivit bunelor practici europene în domeniu.

De asemenea, punctele de vedere ale CNIPMMR au fost transmise către ministerele de resort cu solicitarea de a fi analizate şi de a dispune rezolvarea cu celeritate a problemelor semnalate.

Post Your Thoughts