Deşi suntem în plină vară fierbinte, în sezon estival, la nivel naţional se „coc” decizii de importanţă strategică ce vor marca evoluţia sau involuţia României în următoarele decenii. Codul fiscal şi salarizarea bugetarilor reprezintă zonele principale care „fierb” în această perioadă.

Nu doresc să intru în polemicile aprinse, foarte politizate care, mai mult sau mai puţin profesioniste, se derulează în jurul acestor subiecte. Ceea ce doresc să punctez – din tripla postură de economist, leader de IMM-uri şi mai ales de cetăţean responsabil al acestei ţări – sunt opţiunile şi modalităţile strategice care determină o accelerare sustenabilă a dezvoltării economiei şi o creştere a standardului de viaţă al populaţiei.

Opţiunea I – Stimularea creşterii investiţiilor. Din anul 2009 şi până în anul 2015 (trimestrul I), investiţiile în România au scăzut continuu. S-au diminuat toate categoriile de investiţii: interne, externe, private şi publice. Investiţii mai mici, adică resurse (inputuri) mai puţine pentru dezvoltare, înseamnă în următoarea perioadă o scădere relativă şi absolută de producţie, valoare adăugată, productivitate, locuri de muncă, salarii, export etc. În consecinţă, este imperios să se adopte noul Cod fiscal, să se amplifice şi accelereze absorbţia fondurilor europene, să se îmbunătăţească legislaţia privind acordarea ajutorului de stat şi parteneriatul public-privat pentru ca acesta să fie performant.

Opţiunea II – Focalizarea asupra creşterii numărului, potenţialului economic şi performanţelor IMM-urilor. România are numai 24-25 de IMM-uri la 1.000 locuitori faţă de media Uniunii Europene de 64-65, adică de aproape 3 ori mai puţine firme. În plus, gradul lor de capitalizare este de 6 ori mai scăzut faţă de media europeană. IMM-urile sunt singurele care, atât în România, cât şi în Uniunea Europeană, au creat în ultimele două decenii locuri de muncă. În 2014 s-a adoptat Legea nr. 62 de modificare a Legii IMM-urilor, care prevede crearea mai multor fonduri – seed-capital, microgranturi, microcredite, capital de risc – alimentate din fonduri UE. Operaţionalizarea acestor fonduri – pentru care există bani de la Uniunea Europeană – se poate face în câteva luni. Potrivit analizelor CNIPMMR, cu aceste resurse, în doi ani, se pot înfiinţa cel puţin 50.000 de firme, se pot dezvolta mimimum 60.000 de IMM-uri, creându-se cel puţin 400.000 de locuri de muncă. Operaţionalizarea prevederilor acestei legi şi a Codului fiscal propus poate relansa rapid sectorul de IMM-uri din România şi accelera substanţial dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Opţiunea III – Decalarea majorării salariilor bugetarilor cu 1-2 ani, până când noul Cod fiscal şi Legea 62/2014 privind IMM-urile vor genera la bugetul statului resurse financiare necesare. Aşa au procedat toate ţările care au înregistrat performanţe economice şi sociale ridicate, începând cu tandemul social democrat Brandt-Schmidt, care astfel a relansat economia Germaniei şi standardul de viaţă, după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Punerea concomitentă în aplicare a acestor opţiuni, indiferent cine conduce ţara, trebuie să prevaleze în faţa abordărilor electorale, fiind crucială pentru viitorul României.