Propunerile CNIPMMR privind noul Cod fiscal

Published by cnipmmr on 26/11/2014

Poziția CNIPMMR privind proiectele M.F.P. : Codul fiscal și Codul de procedură fiscală

A. Transparenţă, dialogul social calitativ şi aplicarea Testului IMM

CNIPMMR solicită pentru proiectele privind noul Cod fiscal şi Cod de procedură fiscală realizarea de către iniţiator a unei consultări a partenerilor sociali, cu respectarea principiului transparenţei, a cadrului legal privind dialogul social şi a normelor de tehnică legislativă:

comunicarea şi publicarea proiectelor în forma decisă de iniţiator;
organizarea de întâlniri cu reprezentanţii confederaţiilor patronale reprezentative (discuţiile cu experţii, avocaţii şi diferite asociaţii neputând înlocui dialogul cu patronatele, astfel cum este reglementat de legea nr. 62/2011 a dialogului social);
înaintarea proiectelor către Grupul pentru evaluarea impactului economic al actelor normative asupra întreprinderilor mici şi mijlocii şi aplicarea Testului IMM, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 62/2014;
aplicarea pe deplin a principiului “Gândiţi mai întâi la scara mică”-„Reglementaţi mai întâi pentru IMM-uri”, în procesul de elaborare a celor două proiecte.

B. Propunerile CNIPMMR cu caracter general privind noile Coduri

Asigurarea unui mediu de afaceri favorabil şi prietenos, a unui cadru legal stabil şi predictibil, bazat pe reducerea birocraţiei şi a sarcinii fiscale:
- publicarea în Monitorul Oficial a legilor de adoptare a celor două Coduri cu 6 luni inainte de data intrării lor în vigoare şi aplicarea cu începere din prima zi a anului următor celui în care au fost adoptate;
- noile Coduri trebuie să fie cat mai usor de aplicat, să aibă just distribuită sarcina fiscală şi să nu vizeze creşterea fiscalităţii sau suprataxarea contribuabililor care declară şi plătesc impozite;
- impactul mediului fiscal asupra mediului de afaceri şi al IMM-urilor trebuie să fie unul de colaborare, de acceptare şi conformare generală, fără excese din partea statului.
- Continuarea procesului de simplificare a procedurilor administrative şi fiscale, cu reducerea cu cel puţin 10% a acestora;
Reducerea cu minimum 25% a numărului de plăţi fiscale pentru întreprinzători, care în România este cel mai ridicat din UE: de 3,11 ori mai mare decât media UE (România – 39 plăţi/an, media UE27 – 12,5 plăţi/an)^[1], de 9,75 ori mai mare decât în Suedia (locul 1: 4 plăţi/an) şi de 1,3 ori mai mare decât în Cipru (locul 26: 30 plăţi/an);
Reducerea fiscalităţii: reducerea TVA de la 24% la 19%, menţinerea cotei unice, neinstituirea de noi taxe şi impozite pentru IMM-uri;
Măsuri de stimulare a înfiinţării de noi întreprinderi şi de creare a noi locuri de muncă, potrivit Programului de guvernare în vigoare (în cadrul dezbaterilor din Parlament privind modificarea prin Legea nr. 62/2014 a Legii 346/2004 de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, s-a stabilit că punerea în aplicare a măsurilor de stimulare din Programul de guvernare vor fi prevăzute în Codul fiscal);
Reglementarea de facilităţi fiscale pentru crearea de noi locuri de muncă, de ocupare a persoanelor defavorizate şi de creştere a productivităţii muncii, dat fiind faptul că România înregistrează cel mai redus nivel (din 21 state analizate din UE) al ponderii salariaţilor din sectorul privat în total populaţie (13,76%), fiind cu 14,73 p.p. mai mică decât cea a Elveţiei (locul 1: 28,49%) şi cu 12,82 p.p. mai mică decât cea a Danemarcei (locul 2: 26,57%)[2];
Îmbunătăţirea reglementărilor privind scutirea impozitului pe profitul reinvestit;
Reglementarea principiului „in dubio contra fiscum”, cu aplicarea interpretării celei mai favorabile contribuabilului, pentru ca acesta să nu fie sancţionat pentru imperfecţiunile cadrului normativ;
Îmbunătăţirea reglementărilor privind controalele, pentru exercitarea cu prioritate a funcţiei preventive a controlului, cu informarea corespunzătoare şi stabilirea de avertismente prealabile sancţiunilor pentru IMM-uri;
Îmbunătăţirea cadrului legal privind stimularea investiţiilor şi schemele de ajutor de stat, cu reducerea criteriilor de acordare pentru a le face mai accesibile IMM-urilor;
Sistematizarea reglementărilor pe categorii de contribuabili (în special pentru IMM-uri);
Sistematizarea bazei de impozitare a contribuţiilor sociale pe categorii de venituri, pentru o mai bună înţelegere, de către contribuabili a modului de calcul şi pentru o aplicare cât mai corectă a legislaţiei. Deoarece există foarte multe elemente comune ce intră în baza de calcul a contribuţiilor sociale pe categorii de venituri şi care sunt reluate la fiecare contribuţie socială în parte ceea ce face ca urmărirea şi întelegerea să fie foarte greoaie pentru contribuabili; aceste elemente comune ar trebui enumerate o singură dată pe categorii de venituri, iar apoi la fiecare contribuţie socială în parte să fie trecute elementele exceptate şi elementele în plus faţă de baza comună.

[1] Doing Business 2014: Understanding Regulations for Small and Medium-Size Enterprises, Banca Mondială, 2014

[2] Modalităţi de amplificare a cantităţii şi calităţii resurselor umane din economia României, CNIPMMR, 2013

C. Propuneri punctuale ale CNIPMMR privind noile Coduri

I. Codul Fiscal

I.1.1. Impozit pe profit

Sub rezerva unei fundamentări pe baza unei analize de impact şi a Testului IMM care să susţină contrariul, CNIPMMR nu susţine instituirea impozitului forfetar.
Recunoaşterea ca şi cheltuieli deductibile a tuturor cheltuielilor pentru salariaţi: activităţi sportive, de recreere, culturale (cresc stimulentele angajatorului către angajaţi şi implicit şi investiţiile în aceste domenii şi activităţi).
Extinderea procentului pentru sponsorizări astfel: 1% nu 0,3 % din cifra de afaceri şi 30% din impozitul pe profit pentru activităţile de sponsorizare (contribuabilii doresc să susţină în mod direct diverse domenii pe care statul nu le gestioneazăa în modul corect necesar- învăţământul, sănătatea, cultura, sportul, organizaţiile non-profit. Instituţiile statului au de câstigat dintr-o astfel de masură.
Stimularea investiţiilor în orice domeniu prin acceptarea oricarei metode de amortizare pentru TOATE imobilizările (inclusiv degresivă pentru grupa de construcţii şi toate trei pentru celelalte imobilizări (liniară-accelerată-degresivă).
Să se instituie ca regim opţional taxarea fixă anuală pentru microîntreprinderi şi întreprinderile mici, astfel încat acestea să nu fie controlate fiscal, deoarece costul şi rezultatul controlului nu sunt eficiente pentru stat:

De exemplu pentru o cifră de afaceri de pâna la 120.000 de euro sa fie posibilă opţiunea unei taxe unice anuale, în functie de domeniu:

25.000 lei /an pentru comerţ cu amănuntul
30.000 pentru comeră cu ridicata,
40.000 pentru construcţii, transporturi şi servicii (cu excepţia consultanţei)
50.000 pentru servicii de consultanţă.

La o cifră de afaceri între 120.001-250.000 de euro

60.000 lei/an pentru comerţ cu amănuntul
80.000 lei/an comerţ cu ridicata
90.000 lei/an construcţii, transporturi şi servicii (cu excepţia consultanţei)
130.000 lei/an pentru servicii de consultanţă, etc.

I.1.2.Impozitul pe microintreprinderi

Nu s-a clarificat ce înseamnă 20% din venituri din consultanţă şi la ce perioadă se aplică aceasta;
Plafonul de 65.000 euro să se extinda la 100.000 euro.
Impozitul achitat pentru o perioadă sa rămână impozit pe venit micro şi să se înceapă cu perioada următoare ca plătitor de impozit pe profit în cadrul aceluiaşi an calendaristic (având an fiscal diferit) de exemplu o microintreprindere depăşeste plafonul de 100.000 de euro în aprilie, ea devine platitoare de impozit pe profit de la 01.05 a anului respectiv şi va avea exerciţiul financiar fiscal pâna la 30.04. Astfel nu se mai calculează impozitul pe profit de la 01.01.

I.1.3 Impozit pe venit

Să nu se mai achite asigurări de sanatate decat pentru veniturile asigurate efectiv, pe care asiguratul doreşte sa le asigure voluntar (excluderea plăţilor de asigurări de sănătate pentru veniturile civile, din inchirieri, etc.).
Să se colecteze veniturile din asigurări sociale de pensii, somaj şi sanatate, să nu se mai dea amnistii fiscale şi să nu se mai aplice tot felul de taxe suplimentare pentru veniturile civile, care distorsionează fiscalitatea reală şi împing contribuabilii către evaziune fiscală.
Punerea în vânzare de timbre fiscale, cu plată unică pentru: – impozitul pentru persoanele care prestază diferite servicii la domiciliul clienţilor – persoane fizice (exp. servicii în gospodărie). Pentru simplificarea birocraţiei, beneficiarul acestor servicii ar trebui să poată cumpara de la poştă sau biroul fiscal un timbru fiscal, reprezentând impozitul pe venit (16%), matca timbrului fiind păstrată de beneficiarul serviciilor, iar timbrul de prestator. Cu această soluţie aplicată şi în alte state membre ale U.E. se poate asigura declararea şi plata impozitului pe venit, într-un domeniu care este foarte greu de urmărit şi taxat.

I.1.4 TVA

Deoarece domeniul TVA-ului este expus cel mai mult evaziunii fiscale propunem:

Extinderea asupra cât mai multor operaţiuni taxabile a taxării inverse (măsurilor simplificate), cu îmbunătăţirea procedurii care înregistrează blocaje în prezent;
Aplicarea de timbre fiscale de TVA pe produsele de panificatie realizate în afara upermarket-urilor/mall-urilor, cu valoare fixă, în funcţie de gramaj şi tip de produs;
Unificarea TVA-ului la nivelul U.E.- taxa unică de bază, astfel nu s-ar mai realiza evaziune fiscală cu TVA-ul transfrontalier;
Loteria fiscală, premierea directă a populaţiei care prezintă bonurile fiscale din zone şi domenii cu risc ridicat de evaziune fiscală (din pieţe, localuri izolate, comune, sate, comerţ cu legume-fructe, bufete, întreţinere corporala, etc).

I.1. 5. Alte impozite

Reducerea urgentă a “taxei pe stâlp” la o valoare corectă economic care să nu frâneze investiţiile şi să nu împingă contribuabilii către evaziunea fiscală. O taxa echivalentă cu impozitul local pe contrucţii ar exclude “artificii” fiscale de eficientizare.
Introducerea urgentă a asigurarii de sănatate directă, în care contribuţia se transformă în “puncte de servicii de sănătate”, astfel încat fiecare asigurat să fie interesat direct să contribuie cât mai mult (puncte de servicii de sănătate transmisibile). În acest fel se asigură conformarea voluntară şi relaţionarea contribuţiilor cu serviciile medicale asigurate.

I.1. 6. Alte observaţii

Limitarea prin lege a numărului de modificări admise într-un an pe bază de ordonanţe de Guvern, cu indicarea în mod concret a condiţiilor când pot interveni astfel de modificari, tinând cont de faptul ca aceste prevederi nu au fost respectate şi că modificarea Codului fiscal s-a realizat de regulă pe baza de ordonanţe de Guvern cu aplicare imediată. Noile Coduri trebuie să stabilească modificarea lor doar prin lege.
Reglementarea din punct de vedere fiscal a noilor concepte pevăzute în Codul Civil: Codul civil reglementează cu titlu direct preluarea datoriei în art. 1599-1608, dedicând operaţiunii întregul Capitol III („Preluarea datoriei”) din Titlul VI („Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor”), din Cartea a V-a („Despre obligaţii”). Capitolul III, cuprinde două secţiuni – una este dedicată caracteristicilor generale şi modalităţilor prin care se poate realiza cu titlu direct preluarea de datorie (Secţiunea 1), cealaltă este dedicată preluării de datorie prin contract încheiat cu debitorul (Secţiunea 2). În noul cod subzistă şi majoritatea posibilităţilor de transmisiune indirectă a datoriei, cu precizarea că unele dintre acestea (delegaţia imperfectă, în special) nu se mai regăsesc reglementate distinct, deoarece se suprapun parţial ca domeniu de aplicare cu cesiunea de datorie şi cesiunea de contract. Preluarea datoriei nu este reglementată la ora actuală în Codul fiscal, fiind reglementată numai cesiunea de creanţă.
Corelarea instrucţiunilor de completare a declaraţiilor în cazul unor categorii de impozite, cu un mod de declarare şi de plată diferit faţă de celelalte impozite cuprinse în declaraţie (exp. impoziul pe construcţiile speciale, care se declară o dată pe an, până pe 25 mai şi se plăteşte în două tranşe 25 mai, 25 septembrie).

Exp.: în instrucţiunile de completare: Obligaţiile prevăzute la poziţiile 16,21 ‐ 23 şi 52 ‐ 56 din Nomenclatorul obligaţiilor de plată la bugetul de stat, prevăzut în anexa nr.11, se declară după cum urmează: Rândul 1 „Suma datorată ” se completează cu suma datorată în perioada de raportare. Rândul 3 „Suma de plată” se înscrie suma de la rândul 1. Aceste necorelatii creaza probleme contribuabililor în declararea si plata corecta a impozitelor.

În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul (de cele mai multe ori un IMM), are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale în temen de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing. Din documentele ce trebuie să însoţească declaraţia fiscală face parte şi copia certificatului de înmatriculare a vehiculului. Acesta soseşte de regulă după mai mult de 30 de zile de la încheierea contractului de leasing. Toate IMMurile care îşi procură autovehicule în leasing financiar, din aceasta cauză plătesc o amenda între 1000-5000 lei. În legislaţia anterioară era prevăzută depunerea declaraţiei fiscale în termen de 30 de zile de la semnarea procesului verbal de predare primire a autovehiculului.

II. Codul de Procedură Fiscală

Perioadele supuse verificarii şi termenele de prescripţie trebuie să fie clar şi bine definite:

3 ani pentru contribuabilii care se încadrează în categoria IMM-urilor (termen care să se calculeze de la data la care trebuia îndeplinită obligaţia) şi
5 ani pentru contribuabilii mari.

Controlul în condiţii normale să nu fie la perioade mai scurte de 3 ani;
Penalităţile de nedeclarare corectă, lasă loc de abuzuri şi subiectivism din partea controlorilor fiscali şi trebuie eliminate. Pâna nu se schimba mentalitatea inspectorilor, nu se poate aplica o astfel de prevedere, care lasă loc de haos fiscal.
Pentru nedeclararea în termen, depunerea cu întârziere a unor declaraţii să nu mai fie aplicate amenzi, deoarece există penalităţi şi majorări de întârziere pentru neplata obligaţiilor. Trebuie să fie reduse numărul amenzilor pentru contribuabili. Conformarea trebuie recunoscută, nu penalizată. „Penalitatea de nedeclarare” nu poate fi susţinută, fiind excesivă şi abuzivă.
Când nu se pun la dispozitia contribuabililor informatiile necesare în termen util, să se aplice sancţiuni şi să se plătească daune-interese.
Este necesară diferenţierea cuantumului amenzilor aplicate pentru nedeclararea impozitelor şi taxelor în funcţie de situaţiile de fapt. În aplicarea amenzilor ar trebui sa se ţină seama şi de buna credinţă a contribuabililor, există situaţii când impozitul sau taxa au fost achitate corect în luna respectivă, dar s-a omis înscrierea lor în declaraţia lunară şi situaţii când nu a fost depusă nici o declaraţie şi nu s-a plătit nici un impozit. Nu este just să se aplice aceleaşi amenzi pentru situaţii şi consecinţe total diferite.

D. După transmiterea către CNIPMMR a proiectelor noului Cod fiscal şi a noului Cod de procedură fiscală de către iniţiator, însoţine de Nota de fundamentare, Nota de impact şi Testul IMM-urilor, vom transmite completări ale prezentei poziţii şi a propunerilor de modificare/completare.