EVOLUŢIA CREDITĂRII ÎN ROMÂNIA: 2007 – 2013

În acest context trebuie menţionat faptul că, la nivelul economiei româneşti, şocurile generate de criza economico-financiară au presupus afectarea atât a ofertei de credite, cât şi a cererii. Prin urmare, în tabelul 1 sunt prezentate principalele premise care au condus la deteriorarea capacităţii de creditare a sistemului bancar (pe latura cererii şi a ofertei de credite), precum şi natura impactului generat (pozitiv/negativ).

Tabelul 1. Impactul crizei economico-financiarea asupra sistemului bancar din România

2. Analiza evoluţiei creditării în România în perioada 2007 – 2013

2.1. Evoluţia raportului dintre creditul guvernamental şi neguvernamental

Înainte de a trece la analiza datelor referitoare la stocul creditelor acordate în România trebuie precizate variabilele cu care vom opera. Astfel, volumul creditului guvernamental cuprinde creditele acordate administraţiei publice locale (administraţia centrală, administraţia locală şi administraţia sistemelor de asigurări sociale) şi titlurile de valoare negociabile (altele decât acţiunile), în timp ce creditul neguvernamental cumulează creditele acordate gospodăriilor populaţiei, instituţiilor financiare nemonetare şi societăţilor nefinanciare (agenţi economici).

Un prim element care prezintă interes din punt de vedere al performanţei sistemului bancar rezidă în distribuţia creditului guvernamental şi a celui neguvernamental. După cum se observă, declanşarea crizei economice a condus la o creştere substanţială a componentei guvernamentale în total credite acordate de către sectorul bancar din România. Astfel, ponderea creditului guvernamental a crescut de 3,63 ori (19,47 p.p.) în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2013, depăşind nivelul de 25%.

Această modificare structurală a sistemului bancar din România a avut o multitudine de cauze ale căror efecte s-au suprapus, prin urmare este deosebit de important să identificăm cu ce resurse a fost finanţată creşterea ponderii creditului guvernamental. La prima vedere se poate argumenta că această creştere a fost în exclusivitate susţinută de relaxarea politicii monetare, în acest sens, creşterea componentei guvernamentale realizându-se fără a afecta valoarea absolută a creditului neguvernamental. Seria de date surprinde existenţa a două intervale temporale cu evoluţii diferite:

• Perioada ianuarie 2007 – ianuarie 2009, caracterizată printr-o creştere (nominală) susţinută atât a creditului neguvernamental (o rată medie anuală de 49,4%, respectiv o creştere de 2,23 ori), cât şi a celui guvernamental (o rată medie anuală de 72,2%, respectiv o majorare de cca. 3 ori).
• Perioada februarie 2009 – decembrie 2013, caracteizată printr-o creştere constantă a creditului guvernamental (o rată medie anuală de 30% în termeni nominali, respectiv o creştere de 3,65 ori) şi cvasi-stagnarea creditului neguvernamental.

Cu toate că la prima vedere situaţia prezintă o evoluţie neutră pentru sectorul extra-guvernamental, dat fiind faptul că, după declanşarea crizei economico-financiare, expunerea sistemului bancar pe componenta de gospodării ale populaţiei, instituţii financiare nemonetare şi societăţi nefinanciare a rămas aproximativ aceaşi în termeni nominali. Totuşi, dacă actualizăm datele, considerând ianuarie 2007 drept perioadă de referinţă, dinamica creditării capătă un accent dramatic. Astfel, în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2013, creditul guvernamental a crescut cu 37,9 miliarde lei (o rată medie anuală de 25% în termeni reali, respectiv o creştere de aprox. 3 ori), în timp ce creditul neguvernamental a scăzut cu 25 miliarde lei (o rată medie anuală de cca. 3% în termeni reali). Din elementele analizate anterior, rezultă clar faptul că, în termeni reali, creşterea dimensiunii creditului guvernamental s-a făcut aproape în totalitate pe baza diminuării expunerii pe componenta extra-guvernamentală.

2.2.      Evoluţia structurii creditului neguvernamental

În ceea ce priveşte structura creditului neguvernamental, aceasta se prezintă astfel: 51,42% reprezintă credite acordate societăţilor nefinanciare (în principal întreprinderi), 47,26% – credite acordate gospodăriilor populaţiei, în timp ce 1,32% din credite au fost destinate instituţiilor financiare nemonetare. Din perspectiva modificării structurii creditului neguvernamental (ianuarie 2007 – decembrie 2013) putem evidenţia creşterea ponderii resurselor alocate persoanelor fizice (+3,75 p.p.) – Figura 5.

Evoluţia componentelor principale ale creditului neguvernamental în perioada 2009 – 2013, în termeni reali, prezintă următoarele aspecte semnificative: reducerea cu 7,8% a creditului acordat societăţilor nefinanciare (o rată medie de 1,63%/an), scăderea cu cca. 18,4% a creditului aferent gospodăriilor populaţiei (o rată medie de 4,05%/an) şi cu 45,5% a resurselor destinate instituţiilor financiare nemonetare (o rată medie de 11,62%/an). Prin urmare, reducerea creditului neguvernamental cu 25 miliarde lei în termeni reali a fost distribuită astfel: 66,2% – populaţie (16,5 miliarde lei echivalent 2007), 27% – întreprinderi (6,7 miliarde lei) şi 6,8% – instituţiile financiare nemonetare (1,7 miliarde lei). 

2.3      Evoluţia creditelor acordate întreprinderilor

In perioada ianuarie 2007 – decembrie 2013 a avut loc o sporire cu 6,85 p.p (până la nivelul de 53,70%) a creditelor acordate întreprinderilor în moneda unică europeană. Acest fenomen se poate explica prin existenţa unor factori atât obiectivi (aderarea României la UE, amplificarea relaţiilor de afaceri în cadrul pieţei unice, rata de dobândă mai redusă etc.), cât şi subiectivi (percepţia stabilităţii cursului de schimb – ignorarea riscului de schimb valutar).

De asemenea, corespondenţa dintre moneda în care a fost constituit/acordat creditul şi scadenţa acestuia relevă următoarele elemente substanţiale:

• Scadenţa creditelor se află în corelaţie pozitivă cu volumul creditelor în euro, dar în relaţie negativă faţă de volumul creditelor în lei. Altfel spus, creditele în lei adresează preponderent nevoi curente, în timp ce cele în euro vizează prioritar investiţiile.
• În 2013, comparativ cu 2007, se înregistrează o creştere a scadenţelor, aceasta având următoarele implicaţii posibile: (1) nevoia de finanţare a întreprinderilor vizează mai frecvent realizarea de investiţii, dar şi (2) o apetenţă mai redusă a sistemului bancar din România de a finanţa nevoile curente ale agenţilor economici.

Tabelul 2. Corespondenţa dintre moneda folosită şi scadenţa creditului

Sursa: BNR

2.4 Evoluţia dobânzilor aferente creditelor acordate întreprinderilor

În continuare vom utiliza ratele de dobândă aferente noilor credite acordate întreprinderrilor, dat fiind faptul că diferenţele dintrea acestea şi dobânzile aplicate asupra stocului de credite sunt insignifiante şi nu aduc un plus de cunoaştere în procesul de analiză. Astfel, Figura 9 ilustrează trei serii de date: dobânda la creditele în lei, dobânda la creditele în euro şi dobânda la creditele în euro practicate în zona euro (composite cost-of-borrowing indicator). După cum se observă, în decembrie 2013 ne aflăm la minime istorice: dobânda la creditele în lei este de 3,10 ori mai mică decât nivelul din ianuarie 2009, iar comparativ cu octombrie 2008, dobânda la creditele în euro este de 1,77 ori mai mică în România şi de 2,04 ori – zona euro.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că în decembrie 2013, diferenţialul de dobândă dintre creditele în lei şi în cele în euro-RO s-a îngustat în mod consistent, ajungând la un minim istoric – 1,95 p.p., nivel egal cu diferenţialul de dobândă dintre creditele în euro-RO şi cele acordate în zona euro.

În esenţă, diminuarea diferenţialului de dobândă este unul dintre factorii care au capacitatea de a ameliora competitivitatea întreprinderilor din România pe piaţa locală şi cea internă. Este evident faptul că, pe termen mediu, faţă de zona euro, întotdeauna va exista o primă de risc mai ridicată în cazul României, însă îngustarea acestui decalaj este de natură să genereze încredere în economie şi să contribuie decisiv la relansarea procesului investiţional (investiţii autohtone şi investiţii străine directe)

3.Concluzii

Principalele constatări care au reieşit din analiza evoluţiei procesului de creditare în România sunt următoarele:

• Ponderea creditului guvernamental a crescut de 3,63 ori (19,47 p.p.) în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2013, depăşind nivelul de 25%.
• În perioada ianuarie 2009 – decembrie 2013, creditul guvernamental a crescut cu 37,9 miliarde lei (o rată medie anuală de 25% în termeni reali, respectiv o creştere de aprox. 3 ori), în timp ce creditul neguvernamental a scăzut cu 25 miliarde lei (o rată medie anuală de cca. 3% în termeni reali). Astfel, creşterea dimensiunii creditului guvernamental s-a făcut aproape în totalitate pe baza diminuării expunerii pe componenta extra-guvernamentală.
• Reducerea creditului neguvernamental cu 25 miliarde lei în termeni reali a fost distribuită astfel: 66,2% – populaţie (16,5 miliarde lei echivalent 2007), 27% – întreprinderi (6,7 miliarde lei) şi 6,8% – instituţii financiare nemonetare (1,7 miliarde lei).
• În perioada ianuarie 2007 – decembrie 2013 a avut loc o sporire cu 6,85 p.p (până la nivelul de 53,70%) a creditelor acordate întreprinderilor în moneda unică europeană.
• Scadenţa creditelor se află în corelaţie pozitivă cu volumul creditelor în euro, dar în relaţie negativă faţă de volumul creditelor în lei. Altfel spus, creditele în lei adresează preponderent nevoi curente, în timp ce cele în euro vizează prioritar investiţiile.
• În 2013, comparativ cu 2007, se înregistrează o creştere a scadenţelor, aceasta având următoarele implicaţii posibile: (1) nevoia de finanţare a întreprinderilor vizează mai frecvent realizarea de investiţii, dar şi (2) o apetenţă mai redusă a sistemului bancar din România de a finanţa nevoile curente ale agenţilor economici.
• În decembrie 2013 ne aflăm la minime istorice: dobânda la creditele în lei este de 3,10 ori mai mică decât nivelul din ianuarie 2009, iar comparativ cu octombrie 2008, dobânda la creditele în euro este de 1,77 ori mai mică în România şi de 2,04 ori – zona euro.
• Diferenţialul de dobândă dintre creditele în lei şi în cele în euro-RO s-a îngustat în mod consistent, ajungând la un minim istoric – 1,95 p.p., nivel egal cu diferenţialul de dobândă dintre creditele în euro-RO şi cele acordate în zona euro.

Cauzele principale ale fenomenelor identificate în această analiză sunt următoarele:

• Blocajul financiar provocat de stat afectează în mod direct şi indirect aproximativ 25% din IMM-urile din România.
• Stagnarea sau reducerea vânzărilor pentru majoritatea firmelor din cauza cererii reduse pe piaţa internă.
• Costurile financiare contractate în anul precedent au crescut şi, ca atare, pentru menţinerea cash-flow-ului au fost necesare credite splimentare.
• Firmele care au fost implicate în proiecte europene şi/sau finanţate de la bugetul maţional nu şi-au primit banii la timp şi au trebuit să se împrumute pentru cofinanţare şi capital de lucru.
• Numărul apreciabil de firme intrate în insolvenţă care au creat goluri de încasări la zeci de mii de firme

4. Propunerile CNIPMMR privind facilitarea accesului la finanţare al IMM-urilor:4.1. Creşterea transparenţei şi competiţiei în sectorul bancar

4.1.1. Atenuarea dezechilibrului în ceea ce priveşte puterea de negociere a părţilor

• Introducerea instituţiei mediatorului de credite pornind de la experienţa pozitivă din Franţa.
• Implicarea mai puternică a organizaţiilor de protecţie a consumatorilor.
• Implicarea mai puternică a Consiliului Concurenţei în reglementarea şi derularea relaţiilor dintre bănci, întreprinzători şi populaţie.

4.1.2.Eliminarea asimetriei informaţionale actuale

• Centralizarea datelor privind produsele oferite de băncile comerciale (DAE, plafoane, cerinţe de eligibilitate etc.) pe un portal public, care să permită vizualizarea şi compararea între mai multe produse în timp real. Aceasta va asigura transparenţa şi competiţia în sectorul bancar.

4.1.3. Creşterea nivelului de competenţă a părţilor implicare în relaţiile bancare

• Necesitatea profesionalizării resurselor umane din diviziile de corporate banking ale băncilor în următoarele direcţii: analiza din punct de vedere intreprenorial a planurilor de afaceri, specificitatea sectoarelor emergente din economie, modele dinamice de previziune etc.
• Creşterea cunoştinţelor şi competenţelor de management, marketing şi financiar-contabilitate, în cazul întreprinzătorilor.

4.1.4.Diminuarea birocraţiei

• Adecvarea solicitărilor bancare în funcţie de criteriile de evaluare, fără exces de cereri de informaţii.
• Eliminarea tuturor obligaţiilor declarative adiţionale – limitarea documentelor şi informaţiilor solicitate întreprinderilor de către bancă la cele esenţiale, care fac nemijlocit obiectul evaluării acordării sau respingerii creditului.

4.1.5.Instituirea şi promovarea, potrivit practicii europene, a mediatorului de credite pentru IMM-uri, la nivelul fiecărui judeţ,  dupa model francez, care să asigure:

• Creşterea creditării IMM-urilor.
• Oferirea de soluţii întreprinderilor (în special pentru IMM-uri) pentru a obţine finanţări de la bănci.
• Sesizarea Guvernului în cazul apariţiei unor probleme nerezolvate majore.

4.2. Diminuarea costului creditării

4.2.1.Diminuarea costului capitalului, prin:

• Extinderea parteneriatelor cu instituţiile financiare internaţionale ce oferă linii de finanţare în condiţii avantajoase.

          De exemplu: Fondul European de Investiţii al BERD.

• Subvenţionarea de către autorităţile publice a unei părţi din dobânda pentru creditele acordate IMM-urilor din sectoarele prioritare ale economiei.
• Reducerea cerinţelor BNR privind provizioanele bancare, în special cânds se apelează la FNGCIMM şi FRC.
• Diminuarea cerinţelor BNR privind rezervele minime obligatorii.
• Stimularea economisirii interne (de exemplu prin neimpozitarea veniturilor din dobânzi) – efectele apar pe termen lung.
• Reducerea riscului de ţară (ratingul CDS) – efectele apar pe termen lung.

4.2.2. Diminuarea riscului asociat creditării

• Amplificarea şi diversificarea serviciilor si facilităţilor de garantare, cu respectarea reglementărilor UE privind ajutorul de stat.
• Amplificarea şi diversificarea serviciilor si facilităţilor de contragarantare, cu respectarea reglementărilor UE privind ajutorul de stat.

4.2.3.Îmbunătăţirea politicilor băncilor cu capital de stat

• CEC Bank/Exim Bank să implementeze strategii care să fie prietenose şi stimulative pentru IMM-uri.
• CEC Bank/Exim Bank să practice comisioane şi dobânzi semnificativ mai reduse decât celelalte bănci concurente, respectând legile concurenţei şi reglementările UE privind ajutorul de stat.

4.3. Stimularea finanţării afacerilor prin instrumente alternative

4.3.1.Furnizarea de seed-capital, în special pentru categoriile defavorizate: tineri, femei etc.

4.3.2.Furnizarea de capital de risc, pentru industriile de vârf şi ideile inovative, prin înfiinţarea unor fonduri speciale cu finanţare cel puţin parţială din fondurile europene şi cele de la bugetul statului.

4.3.3.Furnizarea de microcredite, îndeosebi pentru întreprinzătorii a căror afacere se aseamănă cu statutul de liber profeionist / meşteşugar (profitabilitatea levitază în jurul câştigului salarial mediu), asigurând astfel o mai bună penetrare a fondurilor în plan teritorial.

4.3.4.Diversificarea şi amplificarea serviciilor de garantare şi contragarantare pentru agenţii economici (cu prioritate pentru IMM-uri), valorificând cele mai bune practici din UE.