Rezultatele sondajului privind trecerea contributiilor de la angajator la salariat
30/10/2017Nu Skin Romania
31/10/2017I. Modificarea Legii nr. 62/2011 a dialogului social
În Programul de Guvernare 2017—2020 este menționată “Modificarea Legii nr. 62/2011 — Legea Dialogului Social”.
Până în prezent, au avut loc numeroase întâlniri tri/bi-partite privind modificarea Legii nr. 62/2011, a dialogului social, pornindu-se de la amendamente formulate de confederațiile sindicale.
Dezbaterile au avut loc la nivelul Ministerului Consultării Publice și Dialogului Social, care a asigurat organizarea unor ample discuții (la nivel național, sectorial și local), în prezent, la nivelul Comisiei de munca din Camera Deputaților, fiind constituit și un Grup de lucru, pentru analizarea modificărilor dispozițiilor legale privind organizarea și funcționarea partenerilor sociali, privind negocierile colective și conflictele de muncă.
II. Principii generale susținute de CNIPMMR privind modificarea Legii nr. 62/2011 a dialogului social
1. Pentru organizarea și funcționarea partenerilor sociali, negocierile colective și conflictele de muncă, CNIPMMR susține necesitatea respectării dispoziţiilor Constituţiei României, a Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (nr. 87/1948, nr. 98/1949, ratificate de România), respectiv a dispozițiilor:
- art. 40 alin. (1) din Constituţia României: „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”;
- art. 20 din Constituţia României: „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”;
- art. 1-8 din Convenţia nr. 87/1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată de România, publicată în Buletinul Oficial nr. 4/18.01.1958:
– art. 2: „patronii … au dreptul, fără autorizaţie prealabilă, să constituie organizaţii la alegerea lor, precum şi să se afilieze acestor organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă”;
– art. 3: „Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să-şi elaboreze statutele şi regulamentele administrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune.
– Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de natură să limiteze acest drept sau ă-i împiedice exercitarea legală”;
– art. 5: „Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să constituie federaţii şi confederaţii precum şi să se afilieze acestora”;
– art. 7: „dobândirea personalităţii juridice de către organizaţiile de muncitori şi patroni, federaţiile şi confederaţiile lor, nu poate fi subordonată unor condiţii care ar pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus”;
– art. 8, pct. 2: „legislaţia naţională nu va trebui să prejudicieze şi nici să fie aplicată în aşa fel încât să prejudicieze garanţiile prevăzute de prezenta convenţie”;
– art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 98/1949 a ILO, potrivit cu care „Organizaţiile de muncitori şi de patroni trebuie să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de ingerinţă ale unora faţă de celelate, fie direct, fie prin membrii lor, în formarea, funcţionarea şi administrarea lor”;
– art. 5 și 6 din Convenţia nr. 154/1981 privind promovarea negocierilor colective a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, potrivit cu care:
a) Art. 5: „Vor trebui luate măsuri adaptate circumstanţelor naţionale, în vederea promovării negocierii colective”, prin care „să se încurajeze dezvoltarea regulilor de procedură convenite între organizaţiile celor ce angajează şi organizaţiile lucrătorilor;
b) Art. 6: „părţile participă în mod voluntar la negocierea colectiva”.
2. Pentru organizarea și funcționarea patronatelor, CNIPMMR susține necesitatea valorificării practicilor europene și a principiilor promovate de BUSINESSEUROPE şi UEAPME:
– asocierea liberă în patronate, în funcție de interesele sectoriale, locale, județene, regionale, apartenenta la categoria întreprinderilor mici si mijlocii;
– eliminarea oricăror limitări ale dreptului de afiliere la patronate, federaţii şi confederaţii patronale;
– organizarea şi funcţionarea patronatelor potrivit regulilor stabilite de membrii lor, prin statutele adoptate de aceştia;
– eliminarea procedurilor birocratice excesive privind funcţionarea patronatelor;
– asigurarea unui tratament egal al patronatelor raportat la sindicate de către autoritățile publice;
– respectarea în egală măsură a partenerilor sociali;
– respectarea principiului negocierilor colective voluntare și a principiului relativității efectelor contractelor.
3. Patronatele reprezentă un partener social fundamental (egal cu sindicatele în dialogul social bi- şi tri-partit), având un rol determinant în dezvoltarea economiei româneşti şi în integrarea ei la nivel european şi mondial, în realizarea unui mediu de afaceri favorabil, în promovarea legală a intereselor profesionale, sociale şi economice ale întreprinzătorilor, la nivel naţional şi internaţional. Raporat la importanţa şi rolul patronatelor, trebuie să fie evitate de inițiatorii modificării Legii nr. 62/2011, în special:
– ingerinţele în organizarea si functionarea patronatelor;
– dezechilibrele de reglementare între patronate și sindicate (exp. obligarea întreprinzătorilor de a asigura servicii: reținerea de angajator pe statul de plată a cotizației de sindicat și virarea către sindicat, acordarea de către angajator de sedii și dotări sindicatelor, Curtea Constituțională pronunțându-se că asemenea practice reprezintă o încălcare a dreptului la proprietate, etc.);
– modificarea criteriilor actuale de organizare a patronatelor: pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel naţional, respectiv organizarea exclusiv sectoriala și desființarea patronatelor locale sau constituite pe alte criterii;
– limitarea dreptului de asociere în organizații patronale, respectiv limitarea asocierii societăților doar la un patronat și a patronatelor doar la o federație;
– creșterea birocrației pentru organizarea și reprezentativitatea organizațiile patronale, respectiv declarații privind afilierea, etc.
– creșterea birocrației pentru IMM-uri în domeniul negocierilor colective, respectiv scăderea numărului de salariaţi de la 21 la 10, pentru unităţile în care este obligatoriu negocierea contractelor colective de muncă;
– obligativitatea negocierii anuale a salariilor, duratei timpului de lucru, programului de lucru, formării profesionale şicondiţiilor de muncă
– modificarea efectelor contractelor colective, aplicarea lor erga omnes și nu doar pentru părțile semnatare, cu implicații grave asupra economiei și asupra bugetului de stat, contractele colective urmând să se aplice pentru toți angajatorii din sectorul de activitate, bugetari și privați, fără participarea la negociere a Ministerului Finanțelor și fără respectarea bugetelor aprobate, revenindu-se la situația anterioară adoptării Legii nr. 62/2011, când autoritățile publice au fost obligate de instanțele de judecată, în aplicarea unor prevederi similare, să aplice contractele colective și să plătească salarii mult peste limitele stabilite prin lege pentru bugetari și cu depășirea bugetului aprobat, situație semnalată și de Fondul Monetar Internațional;
– scăderea pragului de 50%+1 necesar pentru obținerea reprezentativității organizațiilor sindicale la nivel de companie/sector sau pentru înregistrarea contractelor colective; – reprezentativitatea derivată a sindicatelor, prin afiliere și nu raportat la numărul de membrii;
– politizarea organizării partenerilor sociali și trecerea stabilirii sectoarele de activitate de la Consiliul National Tripartit la Guvern;
– sindicalizarea persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care angajează muncă salariată; – înlocuirea noțiunii de organizație patronală cu cea de organizație de angajatori, care creează confuzii, existând o distincție evidentă între angajatorii din economia privată (patronii) și angajatorii salariaților bugetari, noțiunea de patronat fiind prevăzută expres de art. 9 și art. 40 alin. (1) din Constituția României;
– desfiintarea organismului de reprezentare unitară a mișcării patronale; – instituirea de noi obligații financiare pentru angajatori: contribuţiil pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă.
CNIPMMR subliniază necesitatea ca deciziile de modificare a legislației dialogului social:
– să fie fundamentate (pe baza unor analize obiective, inclusiv de drept comparat);
– să respecte toate normele de tehnică legislativă, inclusiv Testul IMM;
– să respecte principiile dialogului social calitativ (imparțialitate, obiectivitate și respect față de reprezentanții patronatelor, înregistrarea dezbaterilor și consemnarea lor în minute de sedință, asigurarea unui dialog social civilizat, ajungerea la consens între confederațiile patronale și sindicale reprezentative);
– să respecte Convențiile OIM, Constituția României și bunele practici la nivel european.