Masuri pentru asigurarea dreptului la pensie si la servicii medicale pentru salariatii care au contracte de munca cu timp partial
21/07/2017Cu 31,23% mai multe firme infiintate fata de acceasi perioada a anului precedent
26/07/2017- Reglementarea plății contribuției de asigurări sociale la nivelul salariului minim brut pentru contractele de muncă cu timp parțial
În data de 20 iulie 2017 a fost adoptată de Guvern ORDONANŢA pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin care, în cazul câştigului lunar brut realizat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, inclusiv în cazul celor care prevăd plata în acord, al cărui nivel este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, venitul luat în calcul la determinarea bazei lunare de calcul al contribuției de asigurări sociale datorată de angajatori sau persoanele asimilate acestora, este salariul minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună, în care contractul a fost activ.
Persoanelor prevăzute mai sus nu le sunt aplicabile prevederile referitoare la venitul luat în calcul la determinarea bazei lunare de calcul a contribuției de asigurări sociale datorată de angajatori la nivelul salariul minim brut pe țară, pe perioada în care salariații acestora se află într-una dintre următoarele situații:
a) sunt elevi sau studenți, cu vârsta până la 26 de ani, aflați într-o formă de școlarizare;
b) sunt ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 de ani;
c) sunt persoane cu dizabilități cărora prin lege li se recunoaște posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi;
d) sunt pensionari pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii, potrivit legii în vigoare la data pensionării, cu excepția pensionarilor care beneficiază de pensii în baza unor legi speciale, precum și a celor care cumulează pensia din sistemul public de pensii cu orice altă pensie stabilită într-un sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii;
e) realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, dintre care unul este cu normă întreagă, iar baza lunară de calcul al acestuia este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară.
Potrivit notei de fundamentare a Ordonanţei de guvern, numărul salariaţilor activi, era de 5.478.666 la 31 decembrie 2016, în timp ce numărul contractelor cu normă întreagă era de 5.109.504, context în care se apreciază că numărul persoanelor care aveau numai un singur contract de muncă şi acela cu timp parţial era de 369.162 persoane.
2. Poziția CNIPMMR privind introducerea plății contribuției de asigurări sociale la nivelul salariului minim brut pentru contractele de muncă cu timp parțial
CNIPMMR nu susţine instituirea plăţii obligatorii a contribuției de asigurări sociale datorată de angajatori la nivelul salariului minim brut în plată în cazul în care câştigul lunar brut este sub nivelul salariului minim brut pe țară în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, din următoarele motive:
- Pe piaţa forţei de muncă, caracterizată prin flexibilitate, sunt des întâlnite situaţiile în care un angajator nu are nevoie de un salariat cu normă întreagă, timp de 8 ore/zi, ci doar pentru o normă cu timp parţial. În raport cu noua reglementare pe piaţă muncii va avea loc o disponibilizare a persoanelor care sunt angajate doar cu timp parţial;
- Nu a fost realizat Testul IMM, prin care să fie reliefat efectul asupra IMM-urilor, în situaţia creşterii fiscalităţii pe forţa de muncă;
- Chiar în situaţia existenţei unui CIM cu normă întreagă, dacă salariatul are absenţe sau nu lucrează 40 de ore, din motive independente de voinţa angajatorului, acesta va fi obligat să plătescă contribuţii sociale la valoarea salariului minim brut, deşi salariatul nu îşi respectă programul de muncă;
- Se produce o creștere a fiscalităţii pe forţa de muncă pentru angajatori deoarece aceștia nu beneficiază de munca salariatului 8 ore, ci doar o fracţiune din aceasta perioadă, fiind plătit corespunzător numărului de ore muncit, neexistând motive să platească pentru contribuții sociale pentru 8 ore;
- Susţinerea potrivit căreia această masură va combate munca la negru, nu este fundamentată; pentru combaterea muncii la negru, trebuie folosite mijloacele reglementate de lege privind sancționarea angajatorilor care utilizează munca nedeclarată. Nu este normal sa fie “sancționați” toți angajatorii pentru ca există angajatori care utilizează munca nedeclarată;
- Deşi sunt scutiţi elevii şi studenţii până la 26 de ani, această măsură va afecta tinerii NEETS, care nu sunt cuprinşi în nicio formă de şcolarizare, adică exact segmentul cu rata somajului cea mai ridicată, respectiv 24%;
- În cadrul Consiliului Economic şi Social, toate părţile, inclusiv sindicatele, au votat împotriva acestei modificării a Codului fiscal şi, implicit, a creşterii fiscalităţii pe forţa de muncă;
- Modificarea Codului fiscal prin prezenta Ordonanţă de Guvern încalcă dispoziţiile art. 4, alin. (1), din Codul fiscal care prevăd că:
„(1) Prezentul cod se modifică și se completează prin lege, care intră în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
CNIPMMR susține necesitatea revizuirii OG pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin eliminarea obligaţiei pentru angajatori de a plăti contribuții de asigurări sociale la nivelul salariului minim brut pe țară, în cazul contractelor cu timp parţial sau în cazul realizării unui venit brut lunar sub cel minim garant în cazul CIM cu normă întreagă.
Raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale care, prin deciziile sale, a statuat că:
– „Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă”[1]
- “Este evident că, pe perioada menţionată, angajatorul suferă o pierdere patrimonială, întrucât continuă să plătească drepturi salariale chiar dacă angajatul său nu prestează efectiv munca la care s-a angajat prin semnarea contractului individual de muncă.
Astfel, în situaţia de faţă, cauza contraprestaţiei din partea angajatorului lipseşte, acesta suferind practic o diminuare a activului său patrimonial”[2];
- “În lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneraţii care să facă abstracţie de această situaţie concretă şi obiectivă”2,
CNIPMMR consideră că textul Ordonanţei afectează în esenţa sa dreptul de proprietate al angajatorului, ceea ce contravine art. 44 din Constituţie şi solicită Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, raportat la încălcarea dreptului de proprietate al angajatorului, prin obligarea acestuia de a plăti contribuţii sociale mai mari decât munca prestată de salariat în baza raporturilor de muncă. |
[1] Decizia nr.874 / 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, din 28 iunie 2010
[2] Decizia nr. 1276/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, din 9 noiembrie 2010