DIRECTIVA 2041/2022[1] privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană instituie un cadru pentru:
(a) un grad corespunzător de adecvare a salariilor minime legale, cu scopul de a asigura condiții de trai și de muncă decente;
(b) promovarea negocierilor colective pentru stabilirea salariilor;
(c) îmbunătățirea accesului efectiv al lucrătorilor la drepturile de protecție a salariului minim în cazurile prevăzute de dreptul național și/sau de convenții colective.
Implementarea directivei trebuie să aibă loc până la 15 noiembrie 2024.
RECOMANDĂRI PENTRU STABILIREA SALARIULUI MINIM BRUT LA NIVEL NAȚIONAL
Pentru a ghida evaluarea gradului de adecvare a salariilor minime legale, directiva recomandă valori de referință orientative utilizate în mod obișnuit la nivel internațional, cum ar fi 60 % din salariul median brut și 50 % din salariul mediu brut și/sau valori de referință orientative utilizate la nivel național.
În România, conform Legii nr. 422/2023 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2024, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2024 este de 7.567 lei.
Dacă facem un calcul orientativ, având în vedere că de la 1 ianuarie 2024, salariul minim brut este de 3300 lei/lună, calculând 50% din nivelul salariului mediu rezultă că, în prezent, salariul minim brut reprezintă 43,61% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
DISPOZIȚII PRIVIND SUSȚINEREA IMM-URILOR ÎN DIRECTIVA privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană
Directiva 2041/2022prevede căstatele membre sunt încurajate să evalueze impactul pe care măsurile de transpunere îl vor avea asupra IMM-urilor, pentru a se asigura că acestea nu sunt afectate în mod disproporționat, acordând o atenție deosebită microîntreprinderilor și sarcinii administrative și să publice rezultatele unor asemenea evaluări.
Dacă statele membre constată că IMM-urile sunt afectate în mod disproporționat de măsurile de transpunere, acestea ar trebui să ia în considerare introducerea de măsuri pentru a sprijini IMM-urile în a-și adapta structurile de renumerare la noile cerințe.
IMM-urile, și în special microîntreprinderile, nu ar trebui să suporte o sarcină administrativă inutilă în ceea ce privește implementarea directivei sau a obligațiilor de raportare.
PROMOVAREA NEGOCIERILOR COLECTIVE
Directiva instituie obligația pentru fiecare stat membru, în care rata de acoperire a negocierilor colective este sub pragul de 80 %, de a stabili un plan de acțiune, de a crea un cadru de condiții favorabile negocierilor colective, fie prin lege, după consultarea partenerilor sociali, fie printr-un acord cu aceștia.
Planul de acțiune stabilește un calendar clar și măsuri concrete pentru a crește progresiv rata de acoperire a negocierilor colective, cu respectarea deplină a autonomiei partenerilor sociali. Un astfel de plan de acțiune trebuie revizuit cel puțin o dată la cinci ani.
Planul de acțiune nu înseamnă obligația de a încheia convenții colective, doarece autonomia partenerilor sociali include dreptul la negociere colectivă și nu obligația de a semna un contract.
CLARIFICĂRI PRIVIND SALARIILE MINIME LA NIVEL EUROPEAN
Raportat la unele confuzii în legătură cu Directiva privind salariile minime europene, facem următoarele precizări:
POZIȚIA CNIPMMR PRIVIND SALARIUL MINIM BRUT ÎN ROMÂNIA
CNIPMMR a propus în mod constant ca în stabilirea salariului minim să fie avute în vedere:
Această cerinţa este în concordanţă curaportele de țară privind România din ultimii ani, în care s-a arătat în mod constant că în România nu există încă un mecanism obiectiv de stabilire a salariului minim.
[1] Directiva se aplică practic celor 22 de state europene unde există salarii minime stabilite printr-un act normativ (pentru 5 state UE – Austria, Danemarca, Finlanda, Italia şi Suedia – nu va fi obligatorie aplicarea directivei, salariul minim fiind stabilit prin negocieri colective și nu printr-un act normativ).