Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a pus in dezbatare publică în data de 19.04.2019, proiectul de Lege privind registrul comerțului[1], prin care doreşte să modifice şi Legea societăţilor nr.31/1990, prin introducerea de noi sarcini administrative pentru antreprenori, respectiv încheierea obligatorie anuală a unei asigurări de răspundere profesională.
Astfel, se propune introducerea a trei noi alineate, alin. (3) –(5), ale art. 73, din Legea nr. 31/1990, cu următorul conținut:
“(3) Societățile sunt obligate să încheie anual asigurare de răspundere profesională care să acopere cel puțin cheltuielile de derulare a procedurilor de insolvență, dizolvare, lichidare și radiere judiciară.
(4) Asigurarea anuală încheiată conform alin.(3) se depune la oficiul registrului comerțului, în vederea înregistrării.
(5) În cazul în care profesioniștii nu își îndeplinesc obligația de înregistrare, conform celor menționate la alin. (1), Oficiul Național al Registrului Comerțului din oficiu, pe cheltuiala acestora, după caz, va putea pronunţa dizolvarea societăţii, dispozițiile art. 237 devenind aplicabile[2].”
Din expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege, observăm că iniţiatorul nu a efectuat Testul IMM şi nici nu are de gând să facă acest lucru, din moment ce în cadrul Secțiunii a 3-a, Impactul socio-economic al proiectului de act normativ, la rubrica Impactul asupra mediului afaceri se menţionează „Nu este cazul”.
Proiectul de lege prevede că în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare, profesioniștii înregistrați în registrul comerțului au obligația încheierii asigurării de răspundere profesională pentru insolvență, dizolvare, lichidare și radiere judiciară, sub sancţiunea dizolvarea societăţii.
Introducerea de noi sarcini administrative şi fiscale pentru întreprinderi, sub sancţiunea dizolvării societăţii, va avea un impact deosebit asupra start-up-urilor. Acestea riscă să nu îşi mai poată desfăşura activitatea, fiind sub ameninţarea dizolvării, în acelaşi timp având loc şi o descurajare a iniţiativei antreprenoriale.
Acest tip de asigurare nu trebuie confundat cu asigurarea de răspunde profesională, încheiată de avocaţi, notari, medici, etc., prin care se acoperă răspunderea pe care şi-au asumat-o contractual faţă de clienţi/beneficiari pentru prejudiciile cauzate acestora.
De asemenea, nu este clar care sunt societăţile de asigurări care vor dori să vândă această asigurare start-up-urilor şi IMM-urilor în general, fiind cunoscut faptul că acestea sunt supuse cel mai des riscului de încetare a activităţilor.
Pe piaţa asigurărilor constatăm că nu există la ora actuală astfel de servicii oferite IMM-urilor, societăţile de sigurare nefiind interesate în oferirea acestui tip de poliţă.
În puţinele cazuri în care asigurătorii sunt de acord să ofere astfel de poliţe, acestea sunt oferite companiilor care au şi alte tipuri de poliţe cumpărare şi deţin un lung istoric de colaborare cu asigurătorul respectiv, coroborat cu faptul că nu se oferă această asigurare pentru toate obiectele de activitate (practic se oferă doar unora din marile companii).
Nu este clar care va fi costul acestei asigurări care să acopere cel puțin cheltuielile de derulare a procedurilor de insolvență, dizolvare, lichidare și radiere judiciară, întreprinzătorii fiind obligaţi să achite costuri pe care nu le pot controla, ele ţinând de voinţa altor companii private.
CNIPMMR respinge propunerile făcute privind introducerea obligativităţii încheierii anuale a unei asigurării de răspundere profesională pentru acoperirea cheltuielilor procedurilor de insolvență, dizolvare, lichidare și radiere judiciară.
CNIPMMR reaminteşte că există Fondul de lichidare, constituit conform Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
În Legea nr. 85/2014 se prevede la art. 39 alin. 1 că „Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului”,
iar alin. 4 dispune: „În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.”
Fondul de lichidare este finanţat:
– de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei,
– din preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului[3].
CNIPMMR nu susţine introducerea de noi costuri pentru IMM-uri şi propune pentru finanţarea fondul de lichidare, majorarea la 4% de la 2% a sumelor recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, în situaţia în care sumele necesare nu sunt suficiente pentru fondul de lichidare, iar bugetul de stat nu are capacitatea de susţinere a acestuia.
Astfel, costurile necesare acoperirii cheltuielilor de derulare a procedurilor de insolvență, dizolvare, lichidare și radiere judiciară sunt suportate de întreprinderile aflate în această situaţie şi nu de toate societăţile.
[1] http://www.just.ro/proiectul-de-lege-privind-registrul-comertului-elaborat-de-oficiul-national-al-registrului-comertului/
[2] La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţi.
[3] Art. 39 alin. 7 din Legea nr. 85/2014