Prin intermediul unei proiect de Ordonanţă, iniţiat de Ministerul Economiei, Guvernul României doreşte să modifice OUG nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, cu modificările şi completările ulterioare şi să introducă noi sarcini birocratice pentru întreprinzătorii privaţi, sub forma obligaţiilor de raportare.

Astfel, se doreşte obligarea întreprinzătorilor  privaţi de a raporta situația privind facturile restante mai mari de 10000 lei individual sau cumulat 10000 lei pe același creditor/debitor și mai vechi de 30 de zile de la emiterea facturii sau de la scadență, dacă scadența este clar specificată, către orice creditor, respectiv de la orice debitor, către structura de compensare care își desfășoară activitatea în cadrul Sucursalei București a Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni, instituție publică aflată în subordinea și sub autoritatea Ministerului Economiei.

I. PREZENTAREA SITUAŢIEI ACTUALE PRIVIND SISTEMUL NAŢIONAL DE COMPENSARE A CREANŢELOR

1.  În prezent, conform OUG nr.77/1999, toate persoanele juridice, indiferent de forma de organizare şi de tipul de proprietate, au obligaţia de a “organiza evidenţa obligaţiilor de plată şi evidenţa creanţelor, pe termene scadente, către orice creditor, respectiv de la orice debitor, după caz”.
2. Prin Legea nr. 155/2017, s-au modificat dispoziţiile OUG nr. 77/1999, prevăzându-se că doar “persoanele juridice cu capital integral/ majoritar/minoritar de stat au obligaţia de a întocmi situaţia privind sumele restante mai vechi de 30 de zile de la emiterea facturii fiscale sau de la scadenţă, dacă scadenţa este clar specificată, către orice creditor, respectiv de la orice debitor, persoană juridică, după caz, cu sediul în România”.
3. Prin aceasta modificare au fost eliminate companiile private de la obligaţia de raportare, către Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni, Sucursala Bucureşti, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente.

Aceasta soluţie de eliminare a întreprinderilor private de la obligaţia de raportare a sumelor restante, s-a impus din cauza nefuncţionării în practică pentru agenţii economici privaţi la nivelul anului 2018, a unui sistem de compensare a creanţelor organizat de stat, rămânând în continuare obligaţia de a organiza evidenţa obligaţiilor de plată şi evidenţa creanţelor.

Dacă în anul 1999, la momentul emiteri OUG nr. 77/1999, capitalul public reprezenta aproximativ 60%, iar cel privat 40%, în anul 2018 capitalul privat reprezintă componenta cea mai dinamică în totalul capitalului, reprezentând aproxiamtiv 85% din total capital.

II. POZIȚIA CNIPMMR REFERITOARE LA INTRODUCEREA DE NOI OBLIGAŢII ADMINISTRATIVE DE RAPORTARE PENTRU ÎNTREPRINZĂTORI

CNIPMMR, cu ocazia efectuării Testului IMM asupra proiectului, a dat un aviz negativ, din următoarele motive:

1. Prin proiect, se introduc noi sarcini administrative pentru IMM-uri, obligatii de raportare, încălcându-se principiul nuărului constant mentionat la art 9^1 din Legea nr. 346/2004, care dispune ca „Principiul numărului constant stabileşte că  introducerea unor noi sarcini administrative – obligaţii de raportare/ conformare – pentru întreprinderi mici şi mijlocii trebuie să aibă loc simultan cu eliminarea unor sarcini deja existente.”
2. Compensația în sistemul privat este reglementată în prezent de art. 1617[1] și următoarele din Noul Cod Civil, fără a fi necesar implicarea niciunui organ al administrație publice centrale sau locale, și fără teama de amenzi contravenționale.
3. Nu există motive să fie reintrodusă o obligație birocratică pentru IMM-uri la aproximativ 1 an de la modificarea OUG nr. 77/1999 prin Legea nr. 155 din 29 iunie 2017 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2016 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacităţii de plată, care a eliminat sarcinile administrative pentru sistemul privat, conform principiului debirocratizarii, respectiv de a raporta sumele restante mai vechi de 30 de zile către o entitate de stat – sistem care s-a dovedit neaplicabil în domeniul privat, creându-se impresia că aceast proiect de OUG pentru modificarea OUG nr. 77/1999  este facut doar pentru a da de lucru unuor functionari  din sistemul public.
4.  Din economia proiectului de OG reiese o foarte mare atenție acordată funcţionării instituţiei Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni, pentru acesta fiind redactat un articol II cu 6 puncte, dar acest fapt este prezentat  superficial, în expunerea de motive.
5. De asemenea, este de neinteles cum Ministerul Economiei sustine aceasta modificare, pentru introducerea de noi obligatii administrative pentru mediul privat, în timp ce, tot la propunerea aceluiaşi Minister și a MFP, Guvernul a susținut în Parlament, în mai 2017, eliminarea companiilor private de la această obligație și aplicarea ei doar de către companiile cu capital de stat (adresa Ministerului pentru Relatia cu Parlamentul nr. 4722/30.05.2017, disponibila la http://www.cdep.ro/proiecte/2016/400/90/9/pvg4722_30.05.2017.pdf )

CNIPMMR solicită renunţarea la proiectul de Ordonanţă care îşi propune să introducă noi sarcini birocratice de raportare pentru mediul privat, sub sancţiune aplicării de amenzi de la 1.000 la 5.000 de lei şi menţinerea formei actuale a OUG nr. 77/1999, cu păstrarea obligaţiei de raportare a sumelor restante doar pentru companiile de stat, acestea înregistrând cele mai mari datorii din întreaga economie.   Mai mult, acest act normativ pare să fie elaborat pentru “a da de lucru” unor funcţionari din cadrul  Sucursalei București a Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni, decât pentru a veni în sprijinul mediului de afaceri.

---

[1] „(1) Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.

(2) O parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune compensaţia.

(3) Oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie.”