Conferință de presă

1.   ELEMENTE ANALIZATE

Prin „Memorandumul privind adoptarea măsurilor necesare pentru demararea procesului de regionalizare-descentralizare în România”[1], a fost lansată în dezbatere publică tema regionalizării. Memorandumul asumă existenţa regiunilor ca unităţi administrativ-teritoriale funcţionale la sfârşitul anului 2013, vizând în acest sens parcurgerea concomitentă a (1) revizuirii constituţiei, (2) elaborării cadrului normativ necesar organizării şi funcţionării regiunilor şi (3) elaborării cadrului normativ necesar descentralizării competenţelor către regiuni, judeţe, municipii, oraşe şi comune. În esenţă, dezvoltarea regională şi descentralizarea sunt convergente cu abordarea strategică de la nivelul UE privind creşterea coeziunii şi în special cu modalitatea de înfăptuire a acesteia – fondurile europene. Astfel, sporirea coeziunii (atenuarea decalajelor din cadrul Uniunii Europene) şi absorbţia fondurilor europene[2] sunt principalele două obiective care validează necesitatea accelerării procesului de regionalizare-descentralizare în România.

În Anexa 1 prezentăm analizele efectuate, care conţin următoarele componente majore:

•  Absobţia fondurilor structurale în România comparativ cu celelalte ţări;
• Descentralizarea în contextul UE;
• Calitatea guvernării în România comparativ cu ţările UE;
• Impactul descentralizării şi calităţii guvernării asupra ratei de absorbţie a fondurilor europene.

2. SINTEZA PRINCIPALELOR CONSTATĂRI

a) Din punct de vedere a absorbţiei fondurilor europene, România ocupă ultimul loc din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Nivelul de 20,70% fiind cu cca. 25 p.p. (2,20x) mai mic decât media la nivel european, şi cu 39,8 p.p. (≈3x) mai mic decât rata de absorbţie a Lituaniei – 60,50% (locul 1).

b) Nivelul descentralizării în România se situează uşor sub media UE, din punct de vedere structural înregistrând o descentralizare superioară mediei în sferele politică şi funcţională, şi inferioară în zona administrativă, financiară şi verticală.

c) Statul european cu cel mai mare nivel al descentralizării este Germania (66), iar cu cel mai redus – Bulgaria (25), cea mai mare parte a statelor ex-comuniste situându-se la sfârşitul clasamentului în ceea ce priveşte indicatorul descentralizării globale: Bulgaria (25), Estonia (31), Letonia (33) şi Lituania (34).

d) Calitatea guvernării în România este cea mai redusă din Uniunea Europeană (0,059), înregistrând un nivel de 18,71 ori mai mic decât media europeană, şi de 33,52 ori mai mic decât nivelul din Danemarca (locul 1).

e) Procesele de sincronizare şi convergenţă către modelul de societate vest-european (standardele europene formale şi informale), în domeniile guvernamental, instituţional, politic şi cultural, reprezintă o sursă consistentă de creştere a actului de guvernare (local, regional şi central). Prin urmare, statele care au aderat recent la Uniunea Europeană, încă nu au internalizat complet bunele practici şi tradiţiile în materie de guvenare şi administraţie publică.

f)  Nu există o relaţie clară şi semnificativă între amploarea descentralizării şi capacitatea de atragere a fondurilor structurale. Rezultate similare sunt obţinute şi dacă testăm existenţa unei astfel de relaţii între rata de absorbţie şi componentele structurale ale indicelui descentralizării.

g) Există o corelaţie pozitivă consistentă între calitatea guvernării şi rata absorţiei fondurilor europene. Actul de guvernare reprezintă unul dintre determinanţii majori ai proiectării şi managementului arhitecturii instituţionale şi funcţionale în domeniul fondurilor europene.

h)Din perspectiva absorbţiei fondurilor europene, importanţa relativă a calităţii guvernării este mai mare în statele mai slab dezvoltate din UE (Europa Centrală şi de Est), prin urmare, îmbunătăţirea guvernării generează un impact pozitiv de o intensitate superioară (comparativ cu Europa de Vest) asupra capacităţii efective de atragere a fondurilor structurale.

3.   RECOMANDĂRI

1.   Păstrarea regiunilor actuale şi ajustarea fină a mecanismelor de interacţiune dintre şi cu instituţiile publice. În perspectivă, pot fi descentralizate la nivel de regiune competenţe noi, însă acest proces trebuie realizat treptat şi cu luarea în calcul a impactului socio-economic potenţial.

2.   Continuarea Reformei Administraţiei Publice demarate în anul 2002. Analiza noastră evidenţiază necesitatea stridentă a îmbunătăţirii actului guvernamental la toate nivelele administraţiei publice. Prin urmare, prioritară este reforma administraţiei publice, şi nu reforma administrativ-teritorială.

3.   Perfecţionarea managementului fondurilor europene. În acest sens, trebuie să se acţioneze cu prioritate pe două paliere prioritare:

3.1.   Structura instituţională – „prin crearea unui mecanism de control și avertizare timpurie în fazele inițiale ale depunerii și evaluării proiectelor, pentru a evita ca neregulile să blocheze rambursările”⁵;

3.2.   Resursele umane – prin crearea unui sistem de motivare a angajaţilor centrat pe performanţe,  implementat la nivelul instituţiilor publice implicate în atrageraea fondurilor europene.

 4.   Creşterea funcţionalităţii şi performanţei structurilor deja existente la nivel regional. Astfel, în ceea ce priveşte Agenţiile de Dezvoltare  Regională, trebuie avute în vedere următoarele:

4.1.   Dimensionarea instituţională şi funcţională a ADR-urilor în concordanţă cu natura şi importanţa activităţilor circumscrise acestora, vizând astfel, „întărirea rolului decizional al Agențiilor de Dezvoltare Regională prin oferirea unui statut juridic în ceea ce priveşte politicile de dezvoltare regională”⁵;

4.2.   „Europenizarea Agenţiilor de Dezvoltare – participarea mai activă a ADR-urilor în proiecte internaționale, oferite direct de Comisia Europeană pentru a colabora cu zone mai dezvoltate din Europa şi pentru a dezvolta parteneriate cu regiuni puternice pe anumite domenii de activitate”⁵.

 5.   Dezvoltarea la nivelul regiunilor a unor structuri funcţionale cu competenţe în realizarea de studii de impact. Aceste structuri vor trebui să cuantifice ex-ante şi ex-post impactul economic, social şi ecologic al normelor legislative, evidenţiind separat impactul asupra sectorului de IMM-uri (Testul IMM). Această abordare va contribui la dezvoltarea unei capacităţi umane (specialişti) şi informaţionale (baze de date, analize) pentru fundamentarea strategiilor regionale şi naţionale. Una dintre priorităţile de analiză ar trebui să vizeze cuantificarea impactului programelor operaţionale din perspectiva competitivităţii mediului de afaceri, dezvoltării capacităţii administrative şi recuperării decalajelor de dezvoltare (interne şi externe).

Autor: Victor Lavric, analist economic CNIPMMR