Conferință de presă

I. PREVEDERILE PRINCIPALE ALE LEGII NR. 72/2013

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182/02.04.2013, a fost publicată Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, care asigură transpunerea Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale.

Legea nr. 72/2013 se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o autoritate contractantă, contractul având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile.

Nu sunt incluse în sfera de aplicare a Legii nr. 72/2013:

• creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi creanţele ce fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei înţelegeri încheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi;
• contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Legea nr. 72/2013 instituie termene obligatorii de plată şi de recepţie:

• În raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice, cu excepţia unor prevederi contractuale diferite,  sub rezerva ca aceaste clauze să nu fie abuzive.
• În contractele de achiziţie publică, autorităţile contractante au obligaţia executării obligaţiei de plată a sumelor de bani cel târziu în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a oricărei altei cereri echivalente de plată sau de la data recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor, cu excepţia instituţiilor publice din domeniul sănătăţii şi entităţilor publice care furnizează servicii medicale de sănătate, pentru care termenul legal de plată pentru obligaţiile băneşti rezultând din contracte încheiate cu profesionişti este de cel mult 60 de zile calendaristice.
• Procedura de recepţie sau verificare nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, cu excepţiile unor cazuri justificate în mod obiectiv de natura sau caracteristicile contractului, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă.

Prin Legea nr. 72/2013 se instituie măsuri pentru combaterea plăţilor întârziate:

• În cazul în care şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi nu a primit suma datorată la scadenţă, creditorul este îndreptăţit să perceapă dobândă pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor, fără a fi necesară o notificare;
• Se prevăd compensaţii pentru costurile de recuperare, reprezentate de o sumă fixă de 40 de euro, pe care creditorul are dreptul să o obţină de la debitor ca despăgubire minimă, fără a fi necesară o notificare;
• Creditorul este îndreptăţit să solicite o despăgubire rezonabilă de la debitor pentru orice cheltuieli de recuperare care depăşesc suma fixă respectivă, precum cheltuielile suportate pentru angajarea unui avocat sau a unei firme de colectare a creanţelor;
• Clauzele contractuale sau practicile care exclud achitarea unor dobânzi sau compensarea cheltuielilor de recuperare pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor sunt considerate ca fiind vădit inechitabile.

II. POZIŢIA CNIPMMR PRIVIND ADOPTAREA LEGII NR. 72/2013

 CNIPMMR salută transpunerea Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale şi adoptarea Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, cu valorificarea propunerilor sale.   

CNIPMMR a formulat amendamente de îmbunătăţire şi clarificare a soluţiilor legislative cuprinse în Proiectul de lege înregistrat la Senat cu nr. L 11/2013, care au vizat:

• Evidenţierea explicită şi fără interpretări a termenelor legale de plată/recepţie (inclusiv a excepţiilor) şi a necesităţii respectării lor, atât în contractele de achiziţie publică cât şi în tranzacţiile comerciale dintre comercianţi, astfel încât să fie asigurată transpunerea pe deplin şi aplicarea efectivă a prevederilor Directivei 2011/7/UE.
• Îmbunătăţirea prevederilor privind reglementarea clauzelor abuzive şi vădit inechitabile, constând în:

–          îmbunătăţirea definiţiei clauzelor abuzive: practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

–          calificarea clauzelor şi a practicilor abuzive în funcţie de toate circumstanţele cauzei, în special de:

• abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
• nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în executarea obligaţiilor;
• natura bunurilor sau serviciilor;
• neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi;
• poziţia dominantă a contractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie.

–          calificarea de drept ca abuzive a clauzelor contractuale care:

• exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
• fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;
• prevăd un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel legal;
• fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un termen de plată mai mare decât cel cel legal;
• elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;
• stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.

–          Sancţionarea clauzelor abuzive (nulitate absolută şi angajarea răspunderii patrimoniale pentru prejudicii).

• Recunoaşterea dreptului organizaţiilor patronale reprezentative şi m
  embrilor acestora de a veghea şi acţiona pentru respectarea drepturilor conferite de Legea nr. 72/2013. 

CNIPMMR îşi exprimă mulţumirile sale pentru disponibilitatea de colaborare şi pentru susţinerea amendamentelor sale de către Ministerul Justiţiei, membrii Comisiei Economice, Industrii şi Servicii din cadrul Senatului României, celor 97 de senatori, precum şi membrilor Comisiilor de specialitate din Camera Deputaţilor şi deputaţilor care au votat Proiectul de lege. 

Adoptarea Legii nr. 72/2013 va avea un impact major în domeniul tranzacţiilor comerciale ale IMM-urilor, în relaţia lor cu autorităţile contractante şi cu partenerii cu poziţie dominantă,  asigurând reducerea termenelor de plată, de recepţie şi aplicarea de drept a dobânzilor penalizatoare.

Plăţile întârziate afectează grav competitivitatea, rentabilitatea şi viabilitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, deoarece:

–         generează costuri suplimentare semnificative pentru întreprinderile creditoare şi complică gestiunea financiară a acestora, fiind nefastă pentru fluxul de lichidităţi, mai ales în perioadele de acces limitat sau costisitor, adăugând costuri bancare importante, reducând oportunităţile de investiţii şi sporind incertitudinea pentru multe întreprinderi creditoare, în principal IMM-uri;

–         determină adesea întârzieri subsecvente, în plata furnizorilor şi salariaţilor (cu efecte sociale negative semnificative), a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la bugetul de stat şi la bugetele asigurărilor sociale (cu efecte negative asupra încasării veniturilor publice), dar şi cu blocarea accesului la finanţare al întreprinderilor (de exemplu, întârzierea plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la bugetele asigurărilor sociale cauzate de neîncasarea la termen a facturilor limitează accesul la măsurile de ajutor de stat şi la programele cu finanţare din fonduri structurale);

–         sunt răspunzătoare de falimentul unor întreprinderi în mod normal viabile, putând declanşa chiar şi o serie de falimente consecutive de-a lungul lanţului de aprovizionare, cu efecte negative semnificative în plan economic şi social;

–         descurajează operatorii economici să participe la procedurile de achiziţii publice, ceea ce nu numai că produce perturbări în domeniul concurenţei şi subminează funcţionarea pieţei interne, dar reduce şi capacitatea autorităţilor publice de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor publice, de a obţine cel mai bun randament pentru banii contribuabililor;

–         favorizează corupţia şi darea de mită (pentru urgentarea plăţilor facturilor din contractele de achiziţie publică) sau contractarea peste limitele bugetare aprobate;

–         au efecte negative asupra comerţului intracomunitar, majoritatea întreprinderilor considerând că riscul de întârziere a plăţilor este foarte ridicat în tranzacţiile comerciale intracomunitare, astfel crescând nesiguranţa şi costul acestora.

III. PROPUNERILE CNIPMMR DE MĂSURI PENTRU ASIGURAREA IMPLEMENTĂRII ÎN ROMÂNIA A DIRECTIVEI 2011/7/UE

Pentru asigurarea aplicării efective a prevederilor Directivei 2011/7/UE, CNIPMMR consideră necesare următoarele măsuri:

1, Măsuri bugetare:

• Prevederea în bugetul de stat a sumelor necesare pentru implementarea prevederilor care vor transpune Directiva 2011/7/UE (pentru asigurarea plăţii facturilor din contractele de achiziţie publică în termen de 30 de zile);
• Prevederea în bugetul de stat a sumelor necesare rezolvării problemei arieratelor înregistrate până în prezent (pentru asigurarea plăţii facturilor restante din contractele de achiziţie publică);
• Crearea unui „credit-pod” special, la nivel naţional, pentru a finanţa temporar, cheltuielile din contractele publice ale autorităţilor şi instituţiilor publice, inclusiv a autorităţilor locale, în cazul problemelor de cash flow, cu încadrarea în bugetul aprobat.

2. Alte măsuri care să asigure transpunerea Directivei 2011/7/UE:

• organizarea unei dezbateri cu confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, pentru consultarea acestora şi implicarea lor în stabilirea măsurilor necesare implementării Directivei;
• colaborarea cu confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional pentru monitorizarea aplicării dispoziţiilor respective.