Pozitia CNIPMMR privind modificarea legislatiei negocierilor colective si dialogului social

I. Reforma legislației privind
dialogul social

La Senat a fost înregistrată Propunerea legislativă privind dialogul social cu  nr. L567/04.09.2018, inițiatori fiind deputații Petrea Gabriel și Solomon Adrian, care au depus și un număr foarte mare de amendamente.

În cadrul  Comisiei
pentru muncă, familie și protecție socială din
Senatul României a fost emis un raport de admitere a propunerii legislative, cu 128 de amendamente din
partea inițiatorilor și sindicatelor, care modifică major și dezechilibrează
semnificativ legislația în domeniul negocierilor colective, conflictelor de
muncă și dialogului social, într-un
mod nefundamentat și neconstituțional, într-o singură zi fiind modificate toate
aspectele asupra cărăra se convenise anterior timp de 8 luni, cu neluarea în
considerare a poziției comune exprimată de toate confederațiile patronale reprezentative,
care au solicitat în scris
respingerea modificărilor legislative și care au încercat să iși exprime cu
argumente logice si legale solide punctul de vedere pentru fiecare amendament
în parte, în loc de contrargumente, primind întreruperi repetate și amenintari.

În sedința
din data de 19.11.2018, Senatul a
respins
Propunerea legislativă
privind dialogul social
înregistrată cu nr. L567/04.09.2018, care a fost
înaintată spre dezbatere Camerei Deputaților, ca și cameră decizională.

II. Poziția CNIPMMR privind
modificarea legislației din domeniul negocierilor
colective și dialogului social

CNIPMMR își exprimă
susținerea pentru decizia corectă și întemeiată a Senatului de respingere a
Propunerii legislative privind dialogul social nr. L567/04.09.2018, solicitând
Camerei Deputaților, cameră decizională să mențină soluția de respingere,
pentru următoarele considerente:

1. Nerespectarea normelor de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative–republicată – Lipsa studiului de impact prevăzut de art. 33 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative – republicată, fiind necesară solicitarea de către comisie a studiului respectiv de la Ministerul Muncii:

Art. 33: Studiul de impact

(1)Scopul
elaborării studiului de impact este de a estima
costurile şi beneficiile aduse în plan economic şi social prin adoptarea
proiectului de lege
, precum şi de a evidenţia
dificultăţile care ar putea apărea în procesul de punere în practică a
reglementărilor propuse
.

(2)Studiul
de impact este întocmit, de regulă, de structurile de specialitate în domeniu
ale administraţiei publice centrale, la cererea Guvernului. Pentru propunerile legislative iniţiate
de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija
ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare
.

(3)În
studiul de impact se face referire:

a)la starea
de fapt existentă
la momentul elaborării noii reglementări;

b)la modificările
care se propun a fi aduse
legislaţiei existente;

c)la obiectivele
urmărite
prin modificarea legislaţiei existente;

d)la mijloacele
disponibile
în vederea realizării scopurilor propuse;

e)la dificultăţile
care ar putea fi întâmpinate în aplicarea noilor dispoziţii;

f)la evaluarea
costurilor
impuse de adoptarea proiectului de lege şi a eventualelor
economii bugetare generate de aceasta, la motivele care stau la baza acestei
evaluări, precum şi la modalitatea de calcul al costurilor şi economiilor;

g)la beneficiile
rezultate
prin implementarea proiectului de lege, altele decât cele de
natură economică;

h)la analiza
comparativă a costurilor şi a beneficiilor
pe care le implică proiectul de
lege, din care să reiasă dacă beneficiile sunt justificate de costuri.”

2.NEREALIZAREA TESTULUI IMM, în condițiile în care proiectul crește substanțial birocrația pentru întreprinderile mici în domeniul negocierilor colective,prin scăderea numărului de salariaţi de la 21 la 10, pentru unităţile în care este obligatoriu negocierea contractelor colective de muncă (potrivit art. 91 din Legea nr. 346/ 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare: „iniţiatorii actelor normative trebuie să evalueze efectele introducerii noii reglementări, mai întâi şi cu precădere, asupra activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii”. “Evaluarea sistematică a impactului proiectelor de acte normative … se face prin aplicarea Testului IMM”).

3.Nerespectarea Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (a principiului liberei asocieri și a negocierilor colective voluntare):

  • art. 1-8 din Convenţia nr. 87/1948 a
    Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată de România,
    publicată în Buletinul Oficial nr.
    4/18.01.1958:
  • art. 2: patronii … au dreptul, fără autorizaţie
    prealabilă, să constituie organizaţii la alegerea lor
    , precum şi să se afilieze acestor organizaţii, cu
    singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă”;
  • art. 3: Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să-şi elaboreze
    statutele şi regulamentele administrative
    , să-şi aleagă liber
    reprezentanţii, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze
    programul de acţiune.
  • Autorităţile publice trebuie să se abţină de
    la orice intervenţie de natură să limiteze acest drept sau ă-i împiedice
    exercitarea legală
    ”;
  • art. 5: Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să constituie federaţii
    şi confederaţii precum şi să se afilieze acestora”;
  • art. 7: „dobândirea
    personalităţii juridice de către organizaţiile de muncitori şi patroni,
    federaţiile şi confederaţiile lor, nu
    poate fi subordonată unor condiţii care ar pune în discuţie aplicarea
    dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus”;
  • art. 8, pct. 2: legislaţia naţională nu va
    trebui să prejudicieze şi nici să fie aplicată în aşa fel încât să prejudicieze
    garanţiile prevăzute de prezenta convenţie
    ”;
  • art.
    2 pct. 1 din Convenţia nr. 98/1949 a ILO
    , potrivit cu care „Organizaţiile
    de muncitori şi de patroni trebuie să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de ingerinţă ale
    unora faţă de celelate,
    fie direct, fie prin membrii lor, în formarea, funcţionarea şi administrarea
    lor”;
  • art.
    5 și 6 din Convenţia nr. 154/1981 privind promovarea negocierilor colective a
    Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

    potrivit cu care:

Art.
5
: „Vor trebui luate măsuri adaptate circumstanţelor
naţionale, în vederea promovării negocierii colective”, prin care „să se
încurajeze dezvoltarea regulilor de procedură convenite între organizaţiile celor ce angajează şi
organizaţiile lucrătorilor
;

Art.
6: „părţile participă în mod voluntar
la negocierea colectiva”
.

Respectarea Convenţiilor Organizaţiei
Internaţionale a Muncii
(nr. 87/1948, nr. 98/1949, ratificate
de România) este obligatorie conform: 

  • art. 40
    alin. (1) din Constituţia României:
    „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de
    asociere”;
  • art. 20 din Constituţia României: Dispoziţiile
    constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi
    interpretate şi aplicate în concordanţă
    cu Declaraţia Universală a
    Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între
    pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
    România este parte, şi legile interne, au
    prioritate reglementările internaţionale,
    cu excepţia cazului în care
    Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

4.DEZECHILIBRU MAJOR ÎNTRE PARTENERII SOCIALI

Proiectul de Lege cuprinde
prevederi, exclusiv pentru susținerea intereselor sindicatelor
, în detrimentul angajatorilor și
patronatelor
(încasarea cotizației
de sindicat cu titlu gratuit
, cu obligarea suportării de către angajatori a
costurilor administrative și bancare aferente, limitarea asocierii și afilierii angajatorilor și federațiilor
patronale
, instituirea
reprezentativității indirecte sindicale la nivel de unitate
, prin afilierea
la o federație sindicală, cu excluderea reprezentanților salariaților aleși de
peste 51% din numărul salariaților din acea unitate, modificarea
efectelor contractelor colective, aplicarea lor erga omnes
și nu doar pentru părțile
semnatare, cu implicații grave asupra economiei și asupra bugetului de stat,
contractele colective urmând să se aplice pentru toți angajatorii din sectorul
de activitate, bugetari și privațifără participarea la negociere a Ministerului
Finanțelor și fără respectarea bugetelor aprobate, revenindu-se la situația
anterioară adoptării Legii nr. 62/2011, când autoritățile publice au fost
obligate de instanțele de judecată, în aplicarea unor prevederi similare, să
aplice contractele colective și să plătească salarii mult peste limitele
stabilite prin lege pentru bugetari și cu depășirea bugetului aprobat, situație
semnalată și de Fondul Monetar Internațional, sindicalizarea persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o
profesiune în mod independent
, care administrează şi utilizează capital în
scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă, etc.), dezechilibrând astfel grav relațiile dintre
partenerii sociali, afectând investițiile și crearea de locuri de muncă.

4.NEVALORIFICAREA DECIZIILOR CURȚII
CONSTITUȚIONALE

  • Pentru încasarea cotizației de sindicat cu
    titlu gratuit
    , cu
    obligarea suportării de către angajatori a costurilor administrative și bancare
    aferente, deși sindicatul are personalitate juridică, patrimoniu, venituri din
    cotizații,
    invocăm Decizia nr. 1276 din 12 octombrie 2010
    care
    s-a pronunțat într-o cauză similară: „Curtea
    constată că restrângerea operată asupra
    dreptului de proprietate nu poate fi justificată
    prin dispoziţiile art.53
    din Constituţie, din moment ce măsura criticată nu este necesară într-o
    societate democratică”.  „Scopul
    reglementării, acela de a proteja activitatea sindicală, vine într-o evidentă coliziune cu interesele
    angajatorului
    , care este pus în situaţia
    de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta esenţa dreptului de
    proprietate
    ”. „Curtea ajunge şi la concluzia că textul legal criticat
    cuprinde o măsură care nu instituie un
    raport just de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim
    urmărit
    (întărirea libertăţii sindicale prin limitarea dreptului de
    proprietate al angajatorului)”;
  • Pentru instituirea reprezentativității
    indirecte sindicale la nivel de unitate
    , prin afilierea la o federație sindicală, ceea ce
    va avea ca efect participarea la negocierea contractului colectiv la nivel de
    unitate a unor sindicate cu o reprezentare de sub 1% din numărul total de
    salariați din unitate, cu excluderea reprezentanților salariaților aleși de
    peste 51% din numărul salariaților din acea unitate, invocăm Decizia nr. 24 din 24 ianuarie
    2013  
    care s-a pronunțat
    într-o cauză similară: „Dispoziţiile art.
    51 alin. (1) lit. C. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011
    reglementează criteriile necesare pentru ca un sindicat să devină reprezentativ
    la nivel de unitate.
  • Potrivit art. 1 lit. t) din legea
    menţionată, reprezentativitatea
    constituie un atribut al organizaţiilor sindicale
    dobândit potrivit
    prevederilor acestei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în
    cadrul dialogului social instituţionalizat. Datorită atributului
    reprezentativităţii, sindicatul
    reprezintă angajaţii la negocierile ce privesc încheierea contractului colectiv
    de muncă la nivel de unitate
    ”;
  • „Rolul sindicatelor nu este nici afectat
    şi nici minimalizat, din contră, legea
    are în vedere unitatea de acţiune a membrilor de sindicate
    , aceştia
    putând fi mai bine reprezentaţi în faţa angajatorului doar dacă au o reprezentativitate mai mare. De asemenea, Curtea
    reţine că este anacronică existenţa
    mai multor sindicate
    reprezentative
    care să susţină diverse puncte de vedere
    şi, de aceea, soluţia
    legislativă nu poate fi decât una pozitivă pentru modul unitar de reprezentare
    al angajaţilor. Desigur, dacă nu există un astfel de sindicat, la negocierile
    colective pot lua parte, în final, reprezentanţii angajaţilor, conform art. 135
    alin. (1) din lege
    ”;
  • „angajaţii au libertatea de a se asocia în
    sindicate şi nu sunt constrânşi de a se asocia numai într-un anumit sindicat.
    Dacă din configuraţia sindicatelor rezultată din libera opţiune a angajaţilor niciunul nu dobândeşte atributul de
    reprezentativitate
    , în final, cei ce vor participa direct la negocierile
    colective sunt reprezentanţii
    angajaţilor
    ”.

CNIPMMR
subliniază necesitatea ca deciziile de modificare a legislației dialogului
social:


  • fie fundamentate
    (pe baza unor analize obiective, inclusiv de drept
    comparat);

  • respecte toate normele de tehnică legislativă
    , inclusiv Testul IMM;

  • respecte principiile dialogului social calitativ

    (imparțialitate, obiectivitate și respect față de reprezentanții patronatelor,
    înregistrarea dezbaterilor și consemnarea lor în minute de sedință, asigurarea
    unui dialog social civilizat, ajungerea laconsens între confederațiile patronale
    și sindicale reprezentative);

  • respecte Convențiile OIM, Constituția României și bunele practici la nivel
    european.

Patronatele
reprezentând un partener social fundamental
(egalcu
sindicatele în dialogul social bi- şi tri-partit), având un rol determinant în dezvoltarea economiei româneşti şi în
integrarea ei
la nivel european şi mondial, în realizarea unui mediu de
afaceri favorabil, în promovarea legală
a intereselor
profesionale, sociale şi economice ale întreprinzătorilor, la
nivel naţional şi internaţional, în
reglementarea dialogului social este necesară
valorificarea practicilor Europene și a principiilor
promovate de ILO, BUSINESSEUROPE şi UEAPME:

  • acorduri
    între partenerii sociali
    pentru modificarea cadrului legal;
  • asocierea
    liberă în patronate
    , în funcție de interesele sectoriale, locale, județene,
    regionale, apartenenta la categoria întreprinderilor mici si mijlocii;
  • eliminarea
    oricăror limitări ale dreptului de afiliere
    la patronate, federaţii şi
    confederaţii patronale;
  • organizarea
    şi funcţionarea patronatelor potrivit regulilor stabilite de membrii lor
    ,
    prin statutele adoptate de aceştia;
  • eliminarea
    procedurilor birocratice excesive
    privind funcţionarea patronatelor;
  • asigurarea unui tratament egal al patronatelor raportat la sindicate de către
    autoritățile publice;
  • respectarea
    în egală măsură a partenerilor sociali
    ;
  • criterii
    și proceduri egale de recunoaștere a reprezentativității sindicatelor și
    patronatelor
    ;
  • respectarea principiului
    negocierilor colective voluntare și a principiului relativității efectelor
    contractelor;
  • separarea
    negocierilor din sectorul bugetar de cele din sectorul privat
    .

Post Your Thoughts