CNIPMMR nu sustine revizuirea Directivei 96/71/CE privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii

Propunerea de revizuire a Directivei 96/71/CE şi alinierea salariilor detaşaţilor la nivelul salariilor locale va limita drastic libertatea de prestare a serviciilor IMM din România. 

Directiva 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii stabileşte un set de norme obligatorii privind termenii şi condiţiile de încadrare în muncă aplicabile lucrătorilor detaşaţi. Lucrătorii „detaşati” sunt angajaţii trimişi de angajatorii lor să presteze anumite servicii într-un alt stat membru pentru o perioadă limitată de timp, pentru executarea unui anumit serviciu, rămânând angajaţii întreprinderii care îi trimite şi fiind în sistemul de asigurări sociale din ţara de origine (dacă detaşarea se face pentru mai puţin de doi ani).

Chiar dacă lucrătorii detaşaţi într-un alt stat membru sunt încă angajaţii întreprinderii care i-a trimis şi intră, prin urmare, sub incidenţa legislaţiei statului membru de origine, ei au dreptul la un set de drepturi de bază aflate în vigoare în statul membru gazdă în care sunt îndeplinite sarcinile de serviciu, care se referă la:

• salariul minim;
• perioadele maxime de lucru şi perioadele minime de odihnă;
• durata minimă a concediilor anuale plătite;
• condiţiile de punere la dispoziţie a lucrătorilor prin intermediul agenţiilor de muncă temporară;
• sănătatea, securitatea şi igiena la locul de muncă;
• egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei.

Acestea reprezintă condiţiile minime, angajatorii având libertatea de a alege să aplice condiţii de muncă mai avantajoase pentru lucrătorii lor.

În ceea ce priveşte sectorul construcţiilor, dar şi alte sectoare, dacă statele membre optează pentru acest lucru, se aplică de asemenea normele convenţiilor colective de aplicare generală ale partenerilor sociali.

Directiva privind detaşarea lucrătorilor nu abordează aspecte legate de securitatea socială. Acestea sunt prevăzute în Regulamentul 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Directiva 2014/67/UE pentru aplicarea Directivei 96/71/CE

Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne ( „Regulamentul IMI”) are ca scop sprijinirea aplicării practice a normelor privind detaşarea lucrătorilor, prin abordarea unor probleme legate de fraudă, eludarea normelor şi de schimbul de informaţii între statele membre şi care:

• sensibilizează într-o mai mare măsură lucrătorii detaşaţi şi întreprinderile cu privire la drepturile şi obligaţiile lor;
• îmbunătăţeşte cooperarea dintre autorităţile naţionale responsabile de detaşarea lucrătorilor;
• abordează problema întreprinderilor de tip „cutie poştală” care utilizează detaşarea ca modalitate de a eluda legea;
• defineşte responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte verificarea respectării normelor privind detaşarea lucrătorilor;
• stabileşte cerinţe pentru întreprinderile care detaşează lucrători, cu scopul de a facilita transparenţa informaţiilor şi efectuarea inspecţiilor;
• abilitează sindicatele, precum şi alte părţi, să depună plângeri şi să întreprindă acţiuni juridice şi/sau administrative împotriva angajatorilor care detaşează lucrători, în cazul în care drepturile acestora nu sunt respectate;
• asigură aplicarea efectivă a sancţiunilor administrative şi colectarea amenzilor în statele membre în cazul nerespectării cerinţelor impuse de legislaţia UE privind detaşarea lucrătorilor.

Directiva pune la dispoziţia autorităţilor naţionale instrumente eficace pentru a face distincţia între detaşările reale şi abuzuri sau eludări ale legii. De exemplu, autorităţile dintr-un stat membru care primeşte lucrători pot solicita autorităţilor din statul membru de origine să verifice dacă întreprinderea care face detaşarea desfăşoară în mod real activităţi substanţiale, altele decât cele pur administrative, în ţara respectivă. Unul dintre criteriile relevante care trebuie luate în considerare este dacă lucrătorii detaşaţi sunt recrutaţi în ţara respectivă.  Directiva 2014/67/UE trebuie să fie transpusă de statele membre până la 18 iunie 2016. 

REVIZUIREA DirectivEI 96/71/CE PROPUSĂ DE COMISIE

În orientările sale politice, Comisia s-a angajat să efectueze o revizuire precis direcţionată a Directivei din 1996 pentru a se asigura că dumpingul social nu este tolerat în Uniunea Europeană. Comisia a anunţat în programul său de lucru pentru 2016 o revizuire legislativă direcţionată a directivei privind detaşarea lucrătorilor, cu scopul de a combate practicile neloiale.

În data de 8.03.2016, Comisia Europeană a publicat Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, cu motivarea că din 1996 şi până în prezent, situaţia economică şi cea a pieţei muncii din Uniunea Europeană s-au schimbat în mod considerabil, că diferenţele salariale s-au accentuat, că întreprinderile au profitat de situaţie şi au utilizat detaşarea ca modalitate de exploatare a acestor diferenţe, că apar frecvent diferenţe salariale mari între lucrătorii detaşaţi şi lucrătorii locali, în special în statele membre cu un nivel relativ ridicat de salarizare (lucrătorii detaşaţi câştigă cu până la 50 % mai puţin decât lucrătorii locali în anumite sectoare şi state membre),  că diferenţele semnificative dintre salarii distorsionează condiţiile de concurenţă echitabile între întreprinderi, subminând astfel buna funcţionare a pieţei unice şi că este necesară o ameliorare a coerenţei cu alte acte legislative ale UE care au fost adoptate după 1996.

1. Principala modificare din Propunerea de Directivă se referă la nivelul de salarizare la care are dreptul un lucrător detaşat, fiind prevăzută aplicarea aceloraşi norme privind remunerarea din statul membru gazdă, astfel cum sunt stabilite prin lege sau prin convenţii colective de aplicare generală. Lucrătorii detaşaţi şi cei locali vor fi, prin urmare, supuşi aceloraşi norme în ceea ce priveşte salarizarea.

Adesea, remuneraţia nu include numai salariul minim, ci şi alte elemente, cum ar fi primele (de exemplu, prima de Crăciun), indemnizaţiile sau creşterile salariale în funcţie de vechime. Statele membre vor avea obligaţia de a preciza în mod transparent diferitele elemente care compun remuneraţia pe teritoriul lor. Dacă sunt stabilite prin lege sau prin convenţii colective de aplicare generală, aceste elemente trebuie să fie luate în considerare la stabilirea salariilor lucrătorilor detaşaţi.

2. Comisia propune ca normele stabilite prin convenţii colective de aplicare generală să devină obligatorii pentru lucrătorii detaşaţi în toate sectoarele economice.

În prezent, această obligaţie se aplică numai în sectorul construcţiilor, iar pentru alte sectoare este la latitudinea statelor membre dacă o aplică sau nu. Statele membre au în continuare libertatea de a decide dacă transformă sau nu convenţiile colective în norme de aplicare generală. În caz afirmativ însă, convenţia respectivă devine aplicabilă şi lucrătorilor detaşaţi.

3. În cadrul lanţurilor de subcontractare, statele membre vor avea opţiunea de a aplica, în cazul lucrătorilor detaşaţi, aceleaşi norme privind salarizarea care sunt obligatorii pentru contractantul principal, chiar şi în situaţia în care aceste norme rezultă din convenţii colective fără aplicare generală.

De multe ori, în special în cazul proiectelor de mare amploare, întreprinderile lucrează cu numeroşi subcontractanţi. Statele membre îl pot obliga pe contractantul principal să accepte subcontractanţi numai dacă aceştia respectă anumite norme în materie de salarizare, de exemplu pe cele care decurg din convenţiile colective (de aplicare generală sau nu). În cazul în care o astfel de reglementare ar fi introdusă la nivel naţional, statele membre ar putea să o aplice şi subcontractanţilor care detaşează lucrători pe teritoriul lor.

4. Principiul egalităţii de tratament cu lucrătorii locali recrutaţi prin agenţii de muncă temporară se va aplica şi în cazul lucrătorilor detaşaţi prin agenţii de muncă temporară, aliniindu-se astfel reglementările în vigoare privind munca prin agenţii de muncă temporară pe plan naţional.

Legislaţia UE stabileşte deja că, în context naţional, lucrătorii puşi la dispoziţie de o agenţie de muncă temporară trebuie să fie supuşi aceloraşi condiţii de lucru şi de încadrare în muncă ca cele aplicabile colegilor din întreprinderea pentru care lucrează. Până în prezent, acest principiu nu s-a aplicat în mod necesar lucrătorilor detaşaţi de o agenţie de muncă temporară dintr-un alt stat membru. Prin urmare, propunerea ar asigura egalitatea de tratament în materie de salarizare şi pentru lucrătorii detaşaţi prin agenţii de muncă temporară.

5. Comisia propune, de asemenea, ca lucrătorii detaşaţi pentru o perioadă mai lungă de doi ani (detaşări pe termen lung) să intre cel puţin sub incidenţa normelor obligatorii de protecţie din legislaţia muncii a statului membru gazdă. O normă comparabilă referitoare la perioada de 24 de luni există deja în legislaţia privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

În prezent, toţi lucrătorii detaşaţi fac deja obiectul mai multor dispoziţii esenţiale ale dreptului muncii din statul membru gazdă, cum ar fi cele legate de sănătate, siguranţă şi igienă sau de egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei. Cu toate acestea, în privinţa altor aspecte, cum ar fi protecţia împotriva concedierilor abuzive, se aplică legislaţia muncii din statul membru de origine. Prin modificarea propusă, lucrătorii detaşaţi pe termen lung ar fi trataţi exact în acelaşi mod ca lucrătorii locali din statul membru gazdă cu privire la majoritatea aspectelor legate de legislaţia muncii. Această măsură se va aplica încă din prima zi, dacă se poate anticipa că lucrătorii vor fi detaşaţi pentru mai mult de 24 luni. În toate celelalte cazuri, măsura se va aplica imediat ce durata detaşării depăşeşte 24 de luni.

6. Prestatorii de servicii şi lucrătorii din ţări terţe beneficiază de acces la piaţa UE numai în cazul în care există un acord comercial internaţional care prevede un astfel de acces pe bază de reciprocitate. În cazul în care prestatorii de servicii din ţări terţe beneficiază de acces la piaţa UE, aceştia sunt în general obligaţi să respecte legislaţia muncii din statul membru pe al cărui teritoriu detaşează lucrători. Versiunea revizuită a Directivei privind detaşarea lucrătorilor va prevedea în continuare că „întreprinderile stabilite într-un stat din afara UE nu trebuie să beneficieze de un tratament mai favorabil decât întreprinderile stabilite într-un stat membru”. Prin urmare, statele membre trebuie să aplice în cazul întreprinderilor stabilite în state terţe care detaşează lucrători pe teritoriul lor cel puţin aceleaşi cerinţe ca cele pe care le aplică în cazul întreprinderilor care detaşează lucrători stabilite într-un stat membru.

STATISTICI PRIVIND LUCRĂTORII DETAŞAŢI LA NIVELUL U.E.: numărul detaşaţiLOR a crescut cu 44,4 % în 2010-2014

În total, în 2014 (conform celor mai recente date disponibile), în UE s-au înregistrat peste 1,9 milioane de detaşări (reprezentând 0,7 % din totalul forţei de muncă din Uniune, însă detaşările sunt concentrate în anumite sectoare şi state membre), în creştere cu 10,3 % comparativ cu 2013 şi cu    44,4 % comparativ cu 2010. Durata medie a detaşărilor este de patru luni. Tendinţa ascendentă a urmat unei stagnări înregistrate în cursul anilor 2009 şi 2010.

Doar sectorul construcţiilor reprezintă 43,7 % din numărul total al detaşărilor, cu toate că lucrătorii detaşaţi sunt foarte prezenţi şi în industria prelucrătoare (21,8 %), în învăţământ, în domeniul serviciilor de sănătate şi asistenţă socială (13,5 %) şi în domeniul serviciilor pentru întreprinderi          ( 10,3 %).

Germania, Franţa şi Belgia sunt cele trei state membre care atrag cel mai mare număr de lucrători detaşaţi; aici lucrează aproximativ 50 % din totalul acestora.

Polonia, Germania şi Franţa sunt cele trei state care trimit cel mai mare număr de lucrători detaşaţi.

POZIŢIILE EXPRIMATE ÎN U.E. PENTRU REVIZUIREA DIRECTIVEI

1. Printr-o scrisoare comună, Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburgul, Ţările de Jos şi Suedia au solicitat sprijin pentru modernizarea directivei privind detaşarea lucrătorilor, cu scopul de a stabili principiul remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă, sugerând următoarele: dispoziţiile privind condiţiile sociale şi de muncă, printre care se numără în special salarizarea, aplicabile lucrătorilor detaşaţi ar trebui modificate şi extinse; ar trebui să se ia în considerare stabilirea unei limite maxime a perioadelor de detaşare, acordându-se o atenţie specială alinierii dispoziţiilor la regulamentul UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială; ar trebui clarificate condiţiile aplicabile sectorului transportului rutier; baza de informaţii cuprinsă în documentele portabile A1 ar trebui consolidată pentru a fi mai fiabilă; cooperarea transfrontalieră dintre serviciile de inspecţie ar trebui îmbunătăţită; ar trebui să se promoveze efectuarea unui studiu privind amploarea şi impactul activităţilor independente false în contextul detaşării.

2. Printr-o scrisoare comună, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia şi România au susţinut că o revizuire a directivei din 1996 este prematură şi că acest proces ar trebui amânat pentru perioada de după expirarea termenului pentru transpunerea directivei privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE şi după evaluarea atentă a efectelor acesteia. Aceste state membre şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că principiul remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă ar putea fi incompatibil cu piaţa unică, deoarece diferenţele de salarizare constituie un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii. De asemenea, aceste ţări consideră că lucrătorii detaşaţi ar trebui să intre în continuare sub incidenţa legislaţiei statului membru de origine în ceea ce priveşte securitatea socială; prin urmare, nu ar trebui să se ia nicio măsură pentru revizuirea legăturilor dintre detaşarea lucrătorilor şi coordonarea securităţii sociale în acest sens. În cele din urmă, statele semnatare au solicitat Comisiei să aibă în vedere acţiuni numai în măsura în care datele disponibile sunt riguros analizate în ceea ce priveşte provocările şi specificitatea prestării serviciilor la nivel transfrontalier.

3. Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES) şi-a exprimat susţinerea pentru o revizuire, cu scopul de a asigura respectarea principiului egalităţii de tratament. CES a recomandat Comisiei să propună măsuri privind cerinţa referitoare la o perioadă anterioară de încadrare în muncă în ţara de origine care li se aplică în special lucrătorilor detaşaţi prin agenţii de muncă temporară, solicitând noi norme privind combaterea activităţilor independente false, măsuri îmbunătăţite de asigurare a respectării legislaţiei, în special în ceea ce priveşte inspecţiile şi formulare mai fiabile de securitate socială.

4. Confederaţia Europeană a Constructorilor (CEC), care reprezintă IMM-uri din sectorul construcţiilor, şi-a exprimat susţinerea faţă de rediscutarea directivei din 1996 în spiritul principiului remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă desfăşurată în acelaşi loc. Tot în favoarea revizuirii directivei s-au exprimat şi Federaţia europeană a muncitorilor din construcţii şi din industria lemnului (EFBWW), Confederaţia sindicatelor olandeze (FNV), Confederaţia sindicatelor estoniene şi Consiliul sindicatelor nordice. Partenerii sociali din sectorul construcţiilor (FIEC şi EFBWW) din UE au adoptat, de asemenea, o poziţie comună, solicitând Comisiei să evalueze o serie de aspecte legate de detaşarea lucrătorilor.

5. BUSINESSEUROPE a subliniat că este o prioritate să se asigure transpunerea corectă a directivei privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE, deoarece consideră că majoritatea provocărilor asociate detaşării lucrătorilor sunt legate de slaba aplicare a legislaţiei şi de absenţa controalelor în statele membre. BUSINESSEUROPE a mai sugerat că readucerea în discuţie a directivei ar putea reduce activităţile de detaşare din cauza nesiguranţei pe care negocierile o vor crea în rândul întreprinderilor. Deşi sprijină măsurile de creştere a fiabilităţii şi transparenţei documentelor portabile, BUSINESSEUROPE consideră că principiul remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă ar permite o intervenţie inadecvată a UE în stabilirea liberă a nivelului salariilor de către partenerii sociali şi aminteşte că există un vast corp de legislaţie a UE referitor la diferite aspecte ale dreptului muncii care creează condiţii de concurenţă echitabile. Aceste argumente au fost împărtăşite şi de reprezentanţii patronatului din industria metalurgică, constructoare de maşini şi tehnologică (CEEMET), precum şi de Confederaţia managerilor europeni (CEC). Confederaţia industriei din Republica Cehă şi asociaţiile industriale din Finlanda, Suedia, Danemarca, Islanda şi Norvegia şi-au exprimat la rândul lor, într-o scrisoare comună, preocupările cu privire la introducerea principiului remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă în cadrul directivei privind detaşarea lucrătorilor.

6. UEAPME consideră că directiva privind detaşarea lucrătorilor nu ar trebui modificată înainte de finalizarea transpunerii directivei privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE şi de evaluarea efectelor acesteia.

7. EUROCIETT, care reprezintă sectorul agenţiilor de muncă temporară, este de părere că, în general, nu este necesară readucerea în discuţie a directivei din 1996. EUROCIETT susţine însă principiul remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă aplicat lucrătorilor detaşaţi prin intermediul agenţiilor, precum şi aplicarea întregului set de norme prevăzute în cazul acestora de directiva privind munca prin agent de muncă temporară .

POZIŢIA CNIPMMR PRIVIND REVIZUIREA DirectivEI 96/71/CE PROPUSĂ DE COMISIA EUROPEANĂ

CNIPMMR nu susţine revizuirea Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, având în vedere următoarele considerente:

• Există un cadru legal amplu în domeniu: Directiva 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii a stabilit deja un set de norme obligatorii şi restrictive privind termenii şi condiţiile de încadrare în muncă aplicabile lucrătorilor detaşaţi, iar Directiva 2014/67CE a instituit norme suplimentare privind detaşarea lucrătorilor, prin abordarea unor probleme legate de fraudă, eludarea normelor şi de schimbul de informaţii între statele membre;

• Este necesară o amplă şi riguroasă analiză a datelor disponibile în ceea ce priveşte provocările şi specificitatea prestării serviciilor la nivel transfrontalier şi realizarea Testului IMM pentru modificarea cadrului legal în domeniu;

• Revizuirea este prematură şi trebuie amânată după data de 18 iunie 2016, stabilită ca termen de transpunere a Directivei 2014/67/UE şi după evaluarea atentă a efectelor acesteia;

• „Libera circulaţie a serviciilor” este un principiu fundamental ale pieţei interne din Uniune, consacrat în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE);

• Principiul că pentru lucrătorii detaşaţi să se aplice aceleaşi norme de salarizare ca cele pentru salariaţii locali este incompatibil cu o piaţa unică veritabilă, în cadrul căreia dezvoltarea economică durabilă este determinată de întreprinderi eficiente, inovatoare şi competitive, diferenţele de salarizare constituind un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii;

• Principiul ca pentru lucrătorii detaşaţi să se aplice aceleaşi norme de salarizare ca cele pentru salariaţii locali nu este fezabil în practică, din următoarele considerente:

• Furnizorii de servicii transfrontaliere suportă costuri care nu sunt asumate de către furnizorii locali de servicii
  • Angajatorii locali plătesc pentru angajaţii lor doar salariile personalului, impozitele şi contribuţiile de asigurări
  • Pentru lucrătorii detaşaţi, angajatorii trebuie să plătească:
    • salariile personalului, impozitele şi contribuţiile de asigurări;
    • cheltuielile de transport, cazare, diurnă pentru lucrătorii detaşaţi;
    • cheltuielile cu serviciile de informare cu privire la condiţiile pieţei în alt stat membru, cu identificarea şi negocierea cu parteneri externi;
    • cheltuielile cu serviciile de consultanţă pentru parcurgerea procedurilor necesare cu personalul detaşat transfrontalier (obţinerea Formularului A1, etc.)

• Diferenţele semnificative dintre salarii nu distorsionează condiţiile de concurenţă echitabile între întreprinderi, costul total (incluzând salarii, diurne, cheltuieli de transport, cheltuieli administrative) al unui furnizor de servicii transfrontaliere nefiind semnificativ mai mic decât cel suportat de întreprinderile locale, iar profitul unui prestator transfrontalier având marje foarte scăzute, pentru a fi competitiv.

• Trebuie luate în considerare diferenţele existente în mod obiectiv între statele membre, care rezultă din nivelurile diferite de dezvoltare economică, sistemele fiscale, reglementările legislaţiei muncii şi a sistemelor de protecţie socială.

• Lucrătorii detaşaţi trebuie să rămână în continuare sub incidenţa legislaţiei statului membru de origine în ceea ce priveşte securitatea socială şi că nu ar trebui să se ia nicio măsură pentru revizuirea legăturilor dintre detaşarea lucrătorilor şi coordonarea securităţii sociale în acest sens.

• Activitatea lucrătorilor detaşaţi este de natură temporară. Aceşti lucrători nu beneficiază de drepturile de asigurări stabilite pentru salariaţii din ţările în care prestează serviciul. Dupa perioada de detaşare, salariaţii se întorc în ţara lor de origine.

• Aplicarea principiului ca pentru lucrătorii detaşaţi să se aplice aceleaşi norme de salarizare ca cele pentru salariaţii locali va creşte semnificativ efortul administrativ şi cheltuielile IMM-urilor privind informarea şi aplicarea legislaţiei muncii din statul respectiv, fiecare stat având ample reglementări în domeniul relaţiilor de muncă.

CNIPMMR atrage atenţia că revizuirea Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, prin instituirea principiului ca pentru lucrătorii detaşaţi să se aplice aceleaşi norme de salarizare ca cele pentru salariaţii locali, va limita drastic pentru IMM-urile din România libertatea de a presta servicii pe piaţa unică, cu efecte negative semnificative:

• reducerea activităţii şi/sau închiderea întreprinderilor;
• concedieri importante de salariaţi şi pierderea fortei calificate de muncă;
• reducerea veniturilor bugetare din impozite şi contribuţii;
• creşterea cheltuielielilor bugetare pentru ajutorul de şomaj şi pentru alte ajutoare sociale.

CNIPMMR a susţinut aceste considerente la nivelul UEAPME, poziţia sa fiind luată în considerare în stabilirea punctului de vedere al acestei organizaţii europene a IMM-urilor.

CNIPMMR solicită Deputaţilor români din cadrul Parlamentului European să ia în consideraţie prezenta poziţie privind Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directiva 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, care este în consens cu Scrisoare comună semnată de miniştrii muncii din 9 ţări ale U.E. România (prin D-na Ministru Rovana Plumb), Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia.