Impozitul forfetar sub lupa IMMurilor

Conferință de presă 
| București, 28 aprilie 2014, Sediul Central CNIPMMR

IMM-urile afiliate la patronatele membre ale CNIPMMR au formulat mai multe critici şi propuneri privind Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care reglementează instituirea impozitului forfetar:

I. Proiectul de lege privind instituirea impozitului forfetar

În procesul legislativ se află Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care reglementează instituirea impozitului forfetar.

Persoanele juridice române sunt obligate la plata impozitului forfetar, dacă la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au înscrisă în actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principală, una din următoarele activităţi corespunzătoare codurilor CAEN:

• 4520–„Întreţinerea şi repararea autovehiculelor”,
• 5510 – „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”,
• 5520 – „Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”,
• 5530 –„ Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere”,
• 5590 – „Alte servicii de cazare”,
• 5610 – „Restaurante”,
• 5621 – „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”,
• 5629 – „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”,
• 5630 – „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

b) au realizat o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situaţii financiare aprobate;

c) au ponderea veniturilor obţinute din desfăşurarea activităţilor corespunzătoare codurilor CAEN menţionate la lit.a), precum şi din desfăşurarea activităţilor menţionate la art.112¹⁹(3), în total venituri, de peste 70%;

d) au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250;

e) nu se află în dizolvare, potrivit legii.

Pentru determinarea ponderii contribuabilii procedează astfel:

• a) din totalul veniturilor, se scad:
  1. veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
  2. veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
  3. veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
  4. veniturile din subvenţii;
  5. veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
  6. veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
  7. veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
  8. veniturile aferente reducerilor comerciale acordate.
• b) în situaţia în care desfăşoară mai multe activităţi cu codurile CAEN prevăzute la art.112¹²(1) lit.a), se însumează veniturile obţinute din aceste activităţi.

Impozitul forfetar anual corespunzător fiecărui cod CAEN se calculează, pe fiecare unitate, conform unei formulei stabilite în Anexele proiectului de lege.

Impozitul forfetar se declară şi se plăteşte trimestrial, în sumă de o pătrime din impozitul forfetar anual, stabilit potrivit prezentului titlu, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează impozitul.

Obligaţiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat.

În situaţia în care, în cursul anului fiscal, contribuabilii desfăşoară şi alte activităţi decât cele corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art.112¹² alin.(1) lit.a), se datorează un impozit forfetar de 3%, aplicat asupra diferenţei dintre totalul veniturilor realizate din aceste activităţi şi veniturile prevăzute la art.112¹² alin.(2) lit.a).

În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi prin intermediul unui complex hotelier, şi care realizează venituri şi din desfăşurarea altor activităţi decât cele corespunzătoare complexului hotelier, astfel cum este definit acesta la art. 112¹⁹ alin.(3), se datorează impozitul forfetar de 3% la diferenţa dintre totalul veniturilor realizate din aceste activităţi şi veniturile prevăzute la art.112¹² alin.(2) lit.a) şi dacă este cazul, a celor aferente desfăşurării activităţilor corespunzătoare codului CAEN 4520 – „Întreţinerea şi repararea autovehiculelor”.

II. Impozitul forfetar sub lupa IMMurilor

IMM-urile afiliate la patronatel emembre ale CNIPMMR au formulat mai multe critici şi propuneri privind Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care reglementează instituirea impozitului forfetar:

1. OBSERVAŢII:

• impozitul forfetar propus prin proiectul de lege avantajează restaurantele din municipii şi poli de dezvoltare şi dezavantajează contribuabilii din oraşe şi comune;
• spaţiile anexă cum ar fi: holuri, toalete, depozite, etc. sunt supuse impozitării fără a genera  venituri.

PROPUNERI:

• În formula de calcul stabilită în Anexa nr.2 a proiectului de act normativ, se solicită reducerea cu 50% a coeficientului “k” (valoarea impozitului standard) pentru IMM-urile cu sediul în oraşe şi comune;
• În formula de calcul stabilită în  Anexa nr. 2 a proiectului de act normativ, propunem ca variabila “y” (variabila în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei) să cuprindă numai spaţiile utile directe în procesul de producţie-servicii excluzând spaţiile anexă cum ar fi: holuri, toalete, depozite, etc.

2. OBSERVAŢII:

• impozitul forfetar propus prin proiectul de lege avantajează hotelurile din municipii şi poli de dezvoltare şi dezavantajează firmele mici (pensiuni, hoteluri cu capacitate redusă) din oraşe, zone rurale, staţiuni de interes local.

PROPUNERI:

• În Anexa nr.4 a proiectului de act normativ, se solicită reducerea cu 50% a coeficientului “k” (valoarea impozitului standard) pentru IMM-urile cu sediul în oraşe, zone rurale, staţiuni de interes local.

3. OBSERVAŢII:

• suprafaţa utilă este coeficientul principal în formula de calcul a impozitului forfetar însă nu este bine definită (raportat la extrasul de  CF sau contractul privind folosinţa spaţiului);
• criteriile de stabilire a impozitului nu sunt destul de complexe ceea ce va face să apară distorsiuni în piaţă, multe restaurante se vor închide (ex:se află în zona A, au suprafaţa mare, dar sunt situate pe o stradă care nu este circulată sau sunt săli doar pentru nunţi care au activitate doar 15-25 de zile pe an; în acest caz coeficientul de sezonalitate de 0,45  este departe de realitate, real ar fi cca. 0,07);
• de asemenea nu este diferenţiat impozitul între un restaurant/bar care este situat cu vitrina la stradă şi altele care sunt situate la subsol sau la etaj.

PROPUNERI:

• firmele care au început o investiţie în domeniile afectate de impozitul forfetar să fie scutite de acesta pe o perioadă de cel puţin 2 ani, deoarece nu obţin profit în această perioadă (aceasta în contextul în care firmele din alte domenii conform unui proiect publicat pe site-ul MFP vor fi scutite de impozit pe profitul reinvestit în utilaje); neluarea în calcul a acestui fapt va duce la stoparea investiţiilor noi sau de extindere în domeniile în care acţionează impozitul forfetar.

4. OBSERVAŢII:

• diferenţa dintre cel mai mic şi cel mai mare impozit plătit în domeniul alimentaţiei publice este de aproximativ 40% ceea ce înseamnă că unităţile mici care fac un profit nesemnificativ vor plăti aproape la fel de mult ca şi cele mai rentabile restaurante de lux din Centrul Capitalei.
• un restaurant aflat în Centrul Capitalei cu o suprafaţă de  301mp va plăti un impozit de 22680 de lei (5 040 euro).
• un restaurant aflat la Periferia Capitalei (zona C) cu o suprafaţă de 301mp va plăti 21 420 lei  (4 760 euro).
• un restaurant aflat într-un oraş de provincie, cu o suprafaţă de 301mp va plati 13 860lei (3080 lei).

Astfel, cea mai mică „dugheană”, din cea mai proastă locaţie de la marginea Bucureştiului va plăti circa 2.000 de euro pe an impozit forfetar, în timp ce restaurantul cel mai de lux din Centrul Capitalei nu va da mai mult de 5.000 de euro pe an. Dacă un restaurant din Centrul Capitalei are un management bun, un astfel de restaurant are profit de 1.6 milioane lei/an , ceea ce ar fi însemnat un impozit de 16% de cc. 15 700 euro/an– ceea ce înseamnă că vor plati cu 40-60% mai puţin.

• O spălătorie auto, o vulcanizare sau un service auto cu o suprafaţă de circa 200 de metri pătraţi vor plăti anual, începând din 2014, un impozit forfetar de 18.000 de lei, 14.400 de lei şi 24.000 de lei.
• Potrivit actului normativ propus, particularităţile luate în calcul la determinarea coeficienţilor necesari pentru impozitul forfetar al celor din auto provin din faptul că atât service-urile auto, vulcanizările, cât şi spălătoriile auto au acelaşi cod CAEN. În plus, în cadrul unei societăţi comerciale se pot desfăşura activităţi de spălatorie auto, vulcanizare, vopsitorie, tinichigerie auto, mecanică auto/ITP şi vulcanizare auto, atât individual, cât şi cumulate. Pentru a elimina aceste particularităţi s-au luat în calcul drept coeficienţi suprafaţa utilă în mp pentru fiecare unitate, activităţile desfăşurate în aceste unităţi (spălătorie, vulcanizare, service, mecanică şi ITP, tinichigerie/vopsitorie) şi perioada de calcul la care se aplică impozitul forfetar,care este anul calendaristic.

Astfel, o spălătorie auto cu o suprafaţă de 500mp va plăti 45000lei (cc. 10000euro) indiferent de locul unde este amplasată.

În cazul celor din restaurante şi catering, în 2012, valoarea impozitului pe profit declarat de aceşti contribuabili a fost de aproximativ 35,824 de milioane de lei, plătită de un număr de 11.444 de contribuabili. Prin raportarea valorii impozitului declarat la numărul unităţilor de impozitare, rezultă un impozit forfetar de aproximativ 1.400 lei/ per an/ unitate.

De exemplu, totalul de impozitare pentru restaurantele de 100 de mp din zona B a municipiului Bucureşti, se calculează, astfel: impozit forfetar anual/unitate = k(x + yq)z. În acest caz, k este de 1400 de lei, x reprezintă 15, y are o valoare de 10, q este de 0,8, iar z este 0,45. Forma impozitului forfetar în acest caz este impozit forfetar anual/unitate=1400(15+100,8)0,45=14.490 lei.

• În concluzie, firmele mici şi mijlocii din oraşele mici, regiunile marginale vor fi nevoiţi să-şi închidă activitatea dacă nu găsesc soluţii să devină mai profitabile.

PROPUNERI:

• Impozitul forfetar anual corespunzator codului CAEN 4520 se calculează pe fiecare unitate, luându-se în calcul şi variabile ca: rangul localităţii, a zonei unde este amplasată.
• Reducerea la jumătate a valorilor coeficienţilor de activitate.
• Impozitul forfetar anual corespunzător codului CAEN 5610-„Restaurante”; 5621- „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”; 5629- „Alte servicii de alimentaţie”- Reducerea Valorii variabilelor în functie de rangul localităţii (variabila x) şi cea în funcţie de suprafaţă (variabila Y)  cu cel puţin 50%.

4. OBSERVAŢII:

Observatii  la Formula de calcul a impozitului forfetar în cazul activităţilor de întreţinere şi reparare a autovehiculelor: impozit forfetar anual/unitate = 12(sA+zA+tA+mA+vA) unde:

• 12 – numărul de luni
• s – coeficientul activităţii de spălătorie auto
• z – coeficientul activităţii de vopsitorie
• t – coeficientul activităţii de tinichigerie
• m – coeficientul activităţii de mecanică şi ITP
• v – coeficientul activităţii de vulcanizare
• A – suprafaţa în care se desfăşoară activitatea, în mp.

a) Dacă la stabilirea coeficienţilor din impozitul forfetar pentru domeniul auto s-au folosit datele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aferente impozitului plătit în anul 2011, atunci este corect şi necesar să se ţină cont de evoluţia pieţii auto care în 2012 şi 2013 (până în acest moment) activitatea service-urilor auto a avut o evoluţie de scădere, micşorându-se cu 10-15% /an, astfel încât să se obţină coeficienţi cu 20-30% mai mici care sunt mai aproape de realitate. La această corecţie ar trebui să se ţină cont şi de creşterea din 2011 a cheltuielilor generate de creşterea preţurilor la carburanţi, la gaze, la energie, la impozite, la autorizările RAR, alte taxe apărute, etc, care toate nu fac decât să scadă profitul unui service, şi nu să-l crească pentru a creşte impozitul.

În cazul service-urilor care au activitatea de tinichigerie şi vopsitorie, acestea au înregistrat scăderi ale activităţii generate de colaborarea cu societăţile de asigurări pentru că au scăzut numărul de asiguraţi care îşi mai fac CASCO, din 2011 până astăzi.

Deci nu vedem de ce ar trebui să se păstreze aceşti coeficienţi dacă analiza pentru determinarea lor s-a facut cu date din 2011, ei ar trebui adaptaţi situaţiei actuale.

b) Trebuie lămurită foarte clar care este suprafaţa A în care se desfăşoară activitatea unui service, pentru că există diferenţe între service-uri, şi anume:

• cele aferente reprezentanţelor auto, care au fost necesare să respecte anumite norme impuse de către importatori, ale spaţiilor de producţie precum şi ale căilor de acces şi spaţiilor neproductive şi service-urile mai mici la care nu s-au respectat aceste norme. De aici poate rezulta o defavorizare a service-urilor mari, de marcă, în faţa celor mici, la care randamentul de producţie per metru pătrat este mai mare.
• service-urile care au fost dezvoltate înainte de „Criză” pentru a putea presta o activitate foarte mare, cu suprafeţe foarte mari,  în această perioadă activitatea lor a scăzut ajungându-se la reduceri de personal şi cazuri în care să nu-şi mai folosească toate posturile de lucru, rămânând cu foarte mult spaţiu neproductiv, acum vor fi puse în situaţia săa plătească impozit pentru acest spaţiu.

De aici reiese că Suprafaţa A trebuie să fie efectiv suprafaţa care produce venituri, adică trebuie corelată cu numărul de posturi de lucru pentru a fi echitabilă în ambele cazuri. Corect ar fi ca să se stabilescă o suprafaţă standard a unui post de lucru, care se va înmulţi cu numărul declarat de posturi de lucru, iar aceste posturi trebuie să fie cele aflate în activitate.

c) Pentru stabilirea formulei de calcul a impozitului forfetar şi a coeficienţilor, conform explicaţiilor prezentate în Secţiunea 1 din Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 13 sept 2013, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/expunereproiect_Legeforfetar_IMM_13092013.pdf au fost analizaţi 10075 contribuabili, din care numai 2867 au plătit împreuna un impozit de 32.686.751 lei, deci o medie de 11.401 lei pe contribuabilul care activează în cadrul acestui domeniu de activitate. Întrucât nu mai avem alte explicaţii la modul în care s-a ajuns la determinarea coeficienţilor, credem că s-a omis faptul că media de 11.401lei a impozitului plătit de cei 2.867 contribuabili a fost aferent veniturilor obţinute pentru un an de activitate.

Dacă se aplică formula propusă

impozit forfetar anual/unitate = 12(sA+zA+tA+mA+vA)

pentru un service cu suprafaţa totală de 200 mp, cu activitatea de mecanică la care coeficientul este 10, obţinem un impozit de 24.000 lei, care este de cca 2,5 ori mai mare decât media.

Din aceeaşi formulă putem extrage suprafaţa unui service de mecanică care poate plăti un impozit forfetar de 11.401 lei, respectiv acesta ar avea o suprafaţă de 95 mp, care nu credem că ar corespunde cu suprafeţele service-urilor care au plătit impozite, acestea credem că aveau suprafeţe mult mai mari.

Dar ce facem cu service-urile de 600mp (sau mai mult) care ar trebui sa plătească o medie de 65.000 lei impozit forfetar, care ar fi aferent unui profit de 405.000 lei !!! pe care noi îl considerăm uriaş pentru zilele de astăzi fiind cunoscut faptul că domeniul auto a fost unul foarte afectat de criză iar gradul de încărcare al unui service a scăzut până la 50 %.

d) După studierea tabelelor cu impozitul forfetar propus pentru Hoteluri- Pensiuni am observat că acesta ar fi aproximativ echivalentul a 2 nopţi de cazare/loc de cazare/an, ceea ni se pare destul de inechitabil faţă de impozitarea propusă pentru service-uri pe care noi o considerăm în formula actuală foarte mare.

e) Ar trebui în cazul service-urilor, ca şi în cazul hotelurilor, să se facă o clasificare a lor după zona de dezvoltare în care se află oraşele, pentru că nu se pot compara tarifele şi volumul unui service din Bucureşti, Braşov, Cluj, Constanţa cu cele ale unuia din Galaţi sau Vaslui, pentru care ambele service-uri ar plăti acelaşi impozit, iar impozitarea să se facă per post de lucru declarat.

Dupa cum observaţi există mai multe puncte de vedere de care nu credem că  s-a ţinut cont în stabilirea modului de calcul al impozitului forfetar pentru service-uri, de aceea vă rugăm să reanalizaţi această propunere de impozitare, şi sperăm că veţi ţine cont de cele prezentate mai sus.

Suntem de acord că toate service-urile trebuie să plătească impozit, dar acesta trebuie să fie foarte bine calculat astfel încât aplicarea lui să nu genereze închideri ale activităţii unor service-uri, care vor genera automat concedieri, deci în final impozitul pe profit colectat în plus la buget de stat să nu fie depăşit de valoarea impozitelor salariale şi TVA pierdute ca urmare a pierderii de locuri de muncă.