Punctul de vedere al CNIPMMR privind salariul minim în 2013

Comunicat de presă

I. CNIPMMR SUSŢINE CREŞTEREA LA 800 LEI A SALARIULUI MINIM

În contextul economic actual, când relansarea economică şi recuperarea decalajelor în dezvoltare reprezintă obiectivul major al României, problematica salariului minim brut pe economie trebuie abordată în mod sistemic şi complex, vizând atât aspectele sociale, cât şi latura cererii interne, oferta de bunuri şi servicii, precum şi impactul pe termen scurt mediu şi lung asupra indicatorilor macroeconomici.

Având în vedere premisele de natură socială şi necesitatea stimulării consumului intern (componenta cererii), CNIPMMR susţine creşterea salariului minim de la 700 lei la 800 lei.

Totuşi, CNIPMMR atrage atenţia că o creştere nominală de 14,3% este o măsură ce conduce la egalarea maximului istoric (anul 2003) în ceea ce priveşte raportul dintre salariul minim brut şi salariul mediu brut (aprox. 39%), aceasta indicând că, din perspectiva economiei concurenţiale de piaţă, acest nivel se situează la limita suportabilităţii mediului de afaceri privat din România, şi în special a microîntreprinderilor cu capital autohton.

Efectele pe termen scurt ale acestei măsuri sunt prezentate în Anexa 1, fiind estimat un impact important asupra sectoarelor: industrie, construcţii, comerţ şi servicii.

II. CNIPMMR ATRAGE ATENŢIA ASURA NECESITĂŢII CORELĂRII CREŞTERII SALARIILOR CU EVOLUŢIA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

Evoluţiile salariului mediu brut şi a salariului minim brut pe economie trebuie puse în contextul evoluţiei productivităţii muncii (Anexa).

Astfel, creşterile salariale, pentru a fi generatoare de performanţă şi competitivitate, trebuie să-şi găsească corespondentul în sporirea productivităţii muncii.

În cazul decuplării creşterilor salariale de productivitatea muncii, efectele negative generate pe termen mediu şi lung sunt majore, vizând:

• competitivitatea întreprinderilor (şi în special a IMM-urilor);
• formarea şi dezvoltarea capitalului românesc;
• potenţialul de creştere economică;
• diminuarea exporturilor, deteriorarea echilibrelor macroeconomice şi
• atractivitatea României pentru investiţii.

De asemnea, depăşirea unui nivel rezonabil şi suportabil conduce la descurajarea ocupării forţei de muncă pe termen scurt şi mediu, cu impact negativ major asupra categoriilor defavorizate din populaţia activă: tinerii, persoanele în apropierea vârstei de pensionare, persoanele necalificate sau slab calificate, etc.

În acest caz reapar “stimulentele pentru proliferarea evaziunii fiscale”.

Un alt efect pervers care se manifestă este reprezentat de instituirea practicii redistribuirii unei părţi din veniturile legitime ale salariaţilor performanţi, înalt calificaţi şi cu productivitate crescută, către cei mai slab calificaţi şi cu productivitatea muncii mai redusă. Astfel, sistemul motivaţional la nivel de întreprinderi este afectat în mod consistent, descurajându-se performanţa.

ANEXĂ  – CORELAREA SALARIULUI MINIM CU PRODUCTIVITĂTATEA MUNCII 

1. Creşterea salariului minim brut pe economie cu 14,3%, până la nivelul de 800 lei generează pe termen scurt (estimare) următorul impact în sectoarele: industrie, construcţii, comerţ şi servicii:

2. La nivelul mediului de afaceri privat, surplusul generat de creşterea salariului minim brut asupra fondului de salarii (cheltuială rezultată în urma modificării salariului minim brut) care nu este acoperită de o creştere proporţională a productivităţii muncii, 2 absorbit în trei modalităţi principale:

• Transmiterea către clienţi.
• Redistribuirea veniturilor între categoriile de salariaţi.
• Diminuarea profitului şi a investiţiilor.

Până la finele anului 2012, în România, salariul nominal minim brut pe economie în (Sm) a fost de 700 lei, fiind de 10 ori mai mare decât cel înregistrat în anul 2000, adică o creştere medie anuală cu o rată de 21,09% (Figura 1). Însă, în termeni reali, acesta a crescut doar de 2,89 ori – o creştere medie anuală cu o rată de 9,25%. Salariul minim brut pe economie fiind un instrument guvernamental de intervenţie pe piaţa muncii, stabilit în mod administrativ, este deosebit de important să analizăm evoluţia salariului mediu brut (S). Astfel, salariul mediu brut nominal (Sn) înregistrat în anul 2012 este de aproximativ 7,40 ori mai mare decât cel din 2000 (o creştere medie anuală cu o rată de 18,15%), iar în termeni reali (Sr) – de aproximativ 2,15 ori mai mare (o creştere medie anuală cu o rată de 6,59%). Prima constatare este aceea că salariul minim brut a crescut mai rapid decât salariul mediu brut, care este corelat cu productivitatea muncii. În acelaşi timp, se evidenţiază o evoluţie relativ uniformă în canalul de variaţie 30% – 35% a raportului dintre salariul minim brut pe economie şi salariul mediu brut (Smn/Sn).

Decalajul dintre ritmurile de creştere în termeni reali (anul 2000 = 100) a salariului mediu brut şi a salariului minim brut prezintă o evoluţie discordantă. Cvasi-stagnarea salariului real mediu brut din perioada 2008 – 2012 (o creştere cumulată de doar 4,67%) presupune adaptarea mediului privat la noul context economic şi social generat de criza economică. În aceeaşi perioadă, salariul minim brut pe economie, ca instrument al politicii guvernamentale, a înregistrat o creştere cumulată de 11,39% (de aproximativ 2,44 ori mai mare decât cea din industrie, construcţii, comerţ şi servicii).

În contrapondere, sunt interesante şi evoluţiile din perioada 2003 – 2006, salariul real mediu brut crescând cu 24,87%, în timp ce salariul minim brut pe economie prezintă o cvasi-stagnare (o creştere cumulată de doar 1,57% – de aproximativ 15,88 ori mai mare decât cea din industrie, construcţii, comerţ şi servicii). În esenţă, acest comportament al decidenţilor în ceea ce priveşte stabilirea salariului minim brut pe economie este unul prociclic, contribuind, într-o măsură mai mare sau mai mică la accentuarea şocurilor din economia reală. Această situaţie accentuează o dată în plus capacitatea redusă de adaptare la noul context economic şi social al autorităţilor statului, mecanismul de reacţie şi răspuns la modificările din economia naţională, europeană şi mondială, precum şi abordarea proactivă, prezentând o inerţie puternică.

Figura 1. Evoluţia salariului nominal minim brut şi a salariului nominal mediu brut din
industrie, construcţii, comerţ şi servicii

Sursa: INS, calcule proprii

3. Analizând comparativ evoluţia salariului mediu brut şi a productivităţii muncii în funcţie de valoarea adăugată brută din cele 4 sectoare (industrie, construcţii, comerţ şi servicii), se constată că binomul “productivitate – salariu mediu” a evoluat în strânsă legătură.

Figura 2. Indicii creşterii salariului real mediu brut şi a productivităţii muncii din
industrie, construcţii, comerţ şi servicii

      Sursa: INS, calcule proprii

Analiza corelativă a evoluţiei salariului minim brut pe economie şi a productivităţii muncii (Figura 3) evidenţiază că evoluţiile prezintă o decuplare majoră de fundamentele economice, salariul minim având un puternic caracter prociclic. Astfel, în perioada de cvasi-stagnare a productivităţii muncii (2000 – 2003), salariul minim brut real a crescut cu 86,92%, iar în perioada de creştere accelerată a productivităţii muncii (2003 – 2006), salariul minim brut real a cvasi-stagnat. O altă distorsiune puternică este reprezentată de faptul că punctul de maxim al indicelui salariului minim brut real din economie coincide cu punctul de minim local al evoluţiei productivităţii muncii în funcţie de valoarea adăugată brută (anul 2009).

Figura 3. Indicii creşterii salariului real minim brut şi a productivităţii muncii din
industrie, construcţii, comerţ şi servicii

Sursa: INS, calcule proprii

Sursa: Conferinta de presa CNIPMMR

Data: 15 ianuarie 2013