Parlamentul European a votat, în 14.09.2022, Directiva privind salariile minime europene care prevede reguli obligatorii pentru cele 21 de state europene unde există salarii minime legale (pentru 6 state UE – Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia şi Suedia – nu va fi obligatorie aplicarea directivei, salariul minim fiind stabilit prin negocieri salariale colective și nu printr-un act normativ).
Cadrul general pentru stabilirea salariilor minime la nivel european prevede:
EFECTE ALE INTRODUCERII “SALARIULUI MINIM EUROPEAN”
Printre efectele pozitive ale introducerii “salariului minim european” se află:
Dintre posibilele efecte negative ale implementării viitoarei directive, fără a ține cont dediferențele între puterea economiilor statelor membre, structura diferită a pieței forței de muncă și nivelurile diferite ale veniturilor din statele membre, menționăm:
CLARIFICĂRI PRIVIND
SALARIILE MINIME LA NIVEL EUROPEAN
Având în vedere unele discuții apărute în spațiul public, facem următoarele clarificări:
POZIȚIA CNIPMMR PRIVIND INTRODUCEREA
SALARIILE MINIME LA NIVEL EUROPEAN
CNIPMMR a propus în mod constant ca în stabilirea salariului minim să fie avute în vedere:
Această cerinţa este în concordanţă curapoartele de țară privind România din ultimii ani, în care s-a arătat în mod constant căîn România nu există încă un mecanism obiectiv de stabilire a salariului minim, fapt mentionat inclusiv în anul 2022[1].
În Tabelul recapitulativ privind recomandările specifice adresate țării în 2019, 2020 și 2021, din Raportul de țară din 2022 privind România, se menționează la măsura ”Să asigure stabilirea salariului minim pe baza unor criterii obiective, compatibile cu crearea de locuri de muncă și cu competitivitatea” realizarea de progrese limitate, dar acest calificativ însemnă că măsurile „care nu sunt încă adoptate sau puse în aplicare dar care se consideră că au fost anunțate în mod credibil, în conformitate cu metodologia de evaluare a recomandărilor specifice fiecărei țări, garantează „progrese limitate”.
Este menționat faptul că în PNRR se prevede „instituirea unui nou mecanism de stabilire a salariului minim, pe baza unor criterii obiective și în consultare cu partenerii sociali”.
Acordul prevede că pentru evaluarea adecvării salariului minim, țările UE „pot stabili un coș de bunuri și servicii la prețuri reale”. Reamintim că Legea nr. 174/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 217/2000 privind aprobarea coşului minim de consum lunar, prevede: ”Coşul minim de consum pentru un trai decent constituie elementul principal de fundamentare a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi a politicii salariale” [2].
Valoarea coşului minim de consum pentru un trai decent se stabileşte anual de către Institutul Naţional de Statistică, dar acesta nu a stabilit valoare acestuia în ultimii 2 ani, invocând inadvertențe ale legii.
Astfel cum s-a mai pronunțat, CNIPMMR susţine creşterea salariului minim brut pe economie având la bază următorii piloni:
a. solidaritatea – creşterea salariului minim trebuie să asigure salariaţilor acoperirea creşterilor de preţuri;
b. competitivitatea – cresterea salariului minim nu trebuie să afecteze capacitatea de a intra/rămâne pe piaţă a întreprinderilor româneşti;
c. sustenabilitatea – evoluţiile salariului minim brut pe economie trebuie puse în contextul evoluţiei productivităţii muncii;
d. complementaritatea – salariul minim brut pe economie trebuie stabilit pe baza coeziunii cu politicile publice de susţinere a mediului economic.
[1] Raportul de țară din 2022 privind România, SWD(2022) 624 final, din 23.05.2022, pg. 9 și pg. 30.
[2] Art. I pct. 4 din Legea nr. 174/2020