Revoluţia digitală este – fără nici o îndoială – una dintre mutaţiile cele mai înfluente şi bulversante, care se produce în prezent. Revoluţia digitală implică în principal trei categorii de procese:
Efectele acestora asupra economiei şi societăţii sunt multiple şi profunde. Cu toate acestea sunt specialişti renumiţi, cum ar fi profesorul Rifkin care, aşa cum preciza şi în speech-ul de la Forumul din Davos, digitalizarea se află abia într-o fază incipientă, cursa sa spre configuraţii noi, cum ar fi internetul lucrurilor (IoT-Internet of Hinks), fiind abia la început. Digitalizarea este starea conectată cu tehnologiile revoluţionare care progresează exponenţial în prezent – inteligenţa artificială, Big Data Analytics, cloud computing, imprimarea 3D, s.a.
Digitalizarea – la fel ca informatizarea în deceniile precedente – prezintă variaţii semnificative de intensitate, conţinut şi efecte la nivel de mapamond. În mod firesc, ţările cele mai dezvoltate se află în pole-position, dar multe alte ţări recuperează rapid. Datorită digitalizării, într-o perioadă foarte scurtă de timp s-au înregistrat progrese imense în ceea ce priveşte cantitatea de informaţie, capacitatea de depozitare a informaţiilor şi gradul de prelucrare şi vehiulare a lor. Identificarea, codificarea, circulaţia, utilizarea şi valorificarea informaţiilor şi cunoştinţelor – două dintre cele mai valoroase resurse ale contemporanităţii – se intensifică foarte rapid. Digitalizarea şi informatizarea modifică profund conţinutul tuturor activităţilor şi al entităţilor economico-sociale în care acestea se derulează. Digitalizarea determină uzura morală a modelelor de afaceri la nivel de întreprindere şi a numeroase procese economice. Multe lanţuri ale valorii sunt transformate de tehnologiile digitale, unele în mod evolutiv altele în mod disruptiv, aşa cum demonstrează pe modelul Germaniei, specialiştii D.Schwer şi J.Sahl.
La nivel societal, pentru a capitaliza într-o măsură mai mare digitalizarea, este necesară – aşa cum au argumentat foarte convingător recent G.Unruch şi D.Kiron – exponenţi ai renumitei şcoli de la MIT- promovarea transformărilor digitale focalizate pe anumite scopuri, astfel încât lumea să fie condusă spre un viitor digital mai bun. Pentru aceasta este necesară o abordare practică, scanând noile tărâmuri emergente din perspectiva riscurilor sociale şi ecologice, concomitent cu descoperirea de oportunităţi pentru utilizarea tehnologiilor digitale, în vederea rezolvării provocărilor globale.
Uniunea Europeană a pregătit deja o foaie de parcurs a transformărilor digitale de realizat care conţine cinci părţi: managementul schimbării, intenţii şi priorităţi, ”silozuri”, responsabilităţi şi abilităţi, viziune şi, ultima, “epoca consumatorilor”.
Pentru întreprinderi este necesară şi recomandată o abordare proactivă a digitalizării şi nu reactivă, aşa cum predomină în prezent. Managementul companiilor trebuie să ia în considerare atât efectele pozitive, cât şi cele negative ale digitalizării.
Digitalizarea furnizează multe avantaje întreprinderilor: noi produse şi servicii, potente tehnologii digitale, mai rapide şi eficiente fluxuri de informaţii şi cunoştinţe, interconectivitate digitală, acces mai uşor la clienţi potenţiali şi la pieţe, etc. Concomitent, digitalizarea generează multe provocări şi riscuri pentru întreprinderi: modificări profunde în cererile clienţilor, uzura morală a produselor, serviciilor şi tehnologiilor sale, modificări majore în abilităţile şi comportamentele resurselor umane,s.a.
Este evident că digitalizarea mediului în care funcţionează întreprinderile, manifestă o pregnantă tendinţă de amplificare şi accelerare în ultimii ani, care fără îndoială va continua şi în viitoarea perioadă.
Pentru specialiştii în management – profesori, consultanţi, traineri, managerii din organizaţii – este necesar un efort de descifrare a semnificaţiilor şi a consecinţelor sale şi de promovare a unei abordări proactive cât mai inovative şi pragmatice pentru a face faţă cât mai performant provocărilor, riscurilor şi oportunităţilor generate de digitalizare.
Prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu
Președinte de onoare CNIPMMR