Cresterea gradului de impozitare intre 36,01% si 1942,43% in functie de zona de amplasare a imobilului potrivit noului Cod Fiscal

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 688 din data de 10 septembrie 2015, instituie procedura calculării impozitului pe clădiri în funcţie de destinaţie – rezidenţiale, nerezidenţiale sau mixte -, cu cote de impozit între 0,08 % şi 0,2% pentru clădirile rezidenţiale, faţă de cota din anul 2015 de 0,1 %, iar pentru cele nerezidenţiale între 0,2% şi 1,3%, raportate la valoarea clădirii rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat:

Art. 458: Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

(1) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii care poate fi:

a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă(la data 03-Jan-2016 Art. 458, alin. (1), litera A. din titlul IX, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 8. din Legea nr. 358/2015 )

b) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.

(2) Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(3) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.

 

Art. 460: Calculul impozitului/taxei pe clădirile deţinute de persoanele juridice

(1) Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% – 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.

(2) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% – 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii.

(3) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

(4) În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform alin. (1), cu impozitul calculat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform alin. (2) sau (3).

(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:

a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;

b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

c) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;

d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;

e) în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.

(6) Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă.(la data 03-Jan-2016 Art. 460, alin. (6) din titlul IX, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 8.din Legea nr. 358/2015). 

(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care aparţin persoanelor faţă de care a fost pronunţată o hotărâre definitivă de declanşare a procedurii falimentului.

(8) În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat, valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.

(9) În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, diferenţa de taxă faţă de cea stabilită conform alin. (1) sau (2), după caz, va fi datorată de proprietarul clădirii.

(10) Cota impozitului/taxei pe clădiri prevăzută la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal,  aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016:

28. Pentru aplicarea prevederilor art. 457 din Codul fiscal, consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în cazul municipiului Bucureşti, adoptă anual hotărâri privind cota impozitului/taxei pe clădiri.

29. Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza criteriilor şi valorilor prevăzute de art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, se au în vedere instalaţiile cu care este dotată clădirea (…)

36. Pentru calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale, în cazul persoanelor fizice, se utilizează următoarele date:

a) rangul localităţii unde se află situată clădirea;

b) zona în cadrul localităţii;

c) suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, iar dacă aceasta nu se cunoaşte, suprafaţa utilă:

(i) cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia, sau

(ii) în cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior, suprafaţa utilă a clădirii înmulţită cu coeficientul de transformare de 1,4;

d) tipul clădirii şi instalaţiile cu care este dotată aceasta, pentru încadrarea în tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal;

e) amplasarea apartamentului într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente;

f) anul terminării clădirii sau anul în care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor de renovare majoră;

g) folosinţa clădirii, respectiv în scop rezidenţial sau în scop nerezidenţial;

h) cotele adiţionale şi majorările stabilite pentru impozitul pe clădiri, în condiţiile art. 489 din Codul fiscal. 

38. Pentru stabilirea impozitului pe clădiri conform art. 458 şi art. 460 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul depune la organul fiscal local o declaraţie la care anexează un raport de evaluare, valoarea impozabilă a clădirii este considerată a fi cea care rezultă din raportul de evaluare, chiar şi în cazul în care clădirea a fost finalizată sau dobândită în anul anterior anului de referinţă.

39. (1)Rapoartele de evaluare se întocmesc de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării şi reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie a anului anterior anului de referinţă şi nu se înregistrează în evidenţele contabile.

(2) În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referinţă.

(3) Rapoartele de evaluare trebuie să conţină dovada că rezultatele evaluării au fost înregistrate în baza de date cuprinzând valorile impozabile ale clădirilor, gestionată de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR).

40. Rapoartele de evaluare în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pot fi verificate de autorităţile locale în conformitate cu standardele de evaluare în vigoare la data evaluării.

 

II.CADRUL LEGAL PENTRU EVALUAREA CLĂDIRILOR

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată prin Legea nr. 99/2013 se reglementează activitatea de evaluare, precum şi modalitatea de organizare şi funcţionare a profesiei de evaluator autorizat:

Art. 2

(1) Activitatea de evaluare poate fi desfăşurată de orice persoană care are calitatea de evaluator autorizat.

(2) Prin evaluare, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege activitatea de estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare, realizată în conformitate cu standardele specifice acestei activităţi şi cu deontologia profesională de un evaluator autorizat.

(3) Evaluatorul autorizat este persoana care a dobândit această calitate după parcurgerea etapelor reglementate de prezenta ordonanţă.

(4) Rapoartele de evaluare se elaborează la solicitarea oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

Art. 3

(1) Se înfiinţează Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România, denumită în continuare Uniunea, persoană juridică autonomă, potrivit legii, care funcţionează ca organizaţie profesională de utilitate publică fără scop patrimonial, din care fac parte evaluatorii autorizaţi, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă.

(2) Uniunea este autoritatea competentă care organizează, coordonează şi autorizează desfăşurarea activităţii de evaluator autorizat în România. Uniunea reprezintă interesele profesiei de evaluator autorizat la nivel naţional şi internaţional.

(3) Evaluatorii autorizaţi, membri ai Uniunii, în exercitarea independentă a profesiei, desfăşoară, în principal, următoarele activităţi:

a) evaluări de bunuri imobile;

b) evaluări de întreprinderi;

c) evaluări de bunuri mobile;

d) evaluări de acţiuni şi alte instrumente financiare;

e) evaluări de fond de comerţ şi alte active necorporale;

f) verificări de rapoarte de evaluare.

 

III. CNIPMMR SOLICITĂ EXCEPTAREA IMM-URILOR DE LA NOUL SISTEM DE IMPOZITARE ŞI EVALUARE A CLĂDIRILOR

CNIPMMR solicită reanalizarea din perspectiva IMM-urilor a prevederilor Codului fiscal privind procedura calculării impozitului pe clădiri în funcţie de destinaţie – rezidenţiale, nerezidenţiale sau mixte -, cu cote de impozit între 0,08 % şi 0,2% pentru clădirile rezidenţiale, faţă de cota din anul 2015 de 0,1 %, iar pentru cele nerezidenţiale între 0,2% şi 1,3%, raportate la valoarea cladirii rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat.

Noul sistem de impozitare a clădirilor are ca efect creşterea semnificativă a sarcinii fiscale a IMM-urilor reprezentând impozit pe clădirile unde îşi desfăşoară activitatea, precum şi a cheltuielilor birocratice (valoarea onorariului pentru raportul de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, care trebuie depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă).

Potrivit studiului de caz realizat la nivelul Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii  Galaţi (pe care îl puteţi vizualiza aici), noul sistem de impozitare a clădirilor are ca efect creşterea uriaşă a impozitului (indicele de creştere a gradului de impozitare mediu variind între 36,06% şi 1942,43% în funcţie de zona de amplasare a imobilului.    

CNIPMMR solicită MODIFICAREA CODULUI FISCAL pentru exceptarea IMM-urilor sau cel puțin a microîntreprinderilor și întreprinderilor mici de la noul sistem de calcul al impozitului pe clădiri și de la reevaluarea clădirii de evaluatori autorizați, cu menținerea pentru acestea a sistemului de impozitare din 2015, care stabilea cotele de impozit în funcţie de proprietar și raportarea la valoarea contabilă, (având în vedere că marea majoritate a IMM-urilor își au sediul la domiciliul întreprinzătorilor și că noul sistem de impozitare generează o creștere semnificativă a sarcinii fiscal a IMM-urilor, la care se adaugă costurile foarte mari pentru raportul de evaluare întocmit de un evaluator autorizat).

Creşterea uriaşă a impozitului pe construcţii are efecte negative semnificative, costând în:

  • diminuarea numărului de întreprinderi (cel puţin 10% din IMM-uri urmând a de se desfiinţa ca urmare a creşterii costurilor de funcţionare);
  • reducerea activităţii IMM-urilor şi decapitalizarea lor (~30% din IMM-uri urmând a-şi diminua activitatea).

ceea ce va genera desfiinţarea unui număr de ~100.000 de locuri de muncă, cu diminuarea veniturilor bugetare aferente acestora rezultate din impozitele şi contribuţiile de asigurări obligatorii aferente salariilor noilor angajaţi, din TVA, taxe şi impozite.

 

IV. CNIPMMR SOLICITĂ REVIZUIREA LEGISLAŢIEI ANEVAR

CNIPMMR solicită revizuirea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată prin Legea nr. 99/2013, raportat la dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţia României potrivit cu care „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere” şi la regulile concurenţei libere, pentru asigurarea respectării cerinţelor Consiliul Concurenţei, prezentate în “Raportul Piaţa Unică, Piaţa Naţională: politica de concurenţă în sectoare cheie”, realizat împreună cu Societatea Academică Română (SAR) în anul 2009.

„Profesiile liberale au evoluat ca sisteme închise care conservă ample privilegii pentru membrii lor, astfel încât încercările moderne de a creşte competiţia în aceste sectoare s-au lovit de o rezistenţă serioasă. Studiile recente şi practica altor state din Uniunea Europeană au arătat că eliminarea treptată a restricţiilor de concurenţă pe aceste pieţe a condus la o scădere a preţurilor şi nu a afectat în nici un fel calitatea serviciilor oferite către consumator. Această tendinţă trebuie promovată şi de România prin reducerea barierelor la intrarea pe piaţă şi prin relaxarea regulilor privind exercitarea profesiei”.

„Din punct de vedere concurenţial, următoarele aspecte reprezintă zone vulnerabile:

Bariere la intrarea pe piaţă:

  • Obligativitatea apartenenţei la o asociaţie profesională;
  • Impunerea unor restricţii privind numărul de profesionişti în funcţie de criteriul geografic sau în funcţie de criteriul demografic, inclusiv prin limitarea numărului de stagiari;
  • Impunerea unor restricţii privind proprietatea.

Reguli privind desfăşurarea activităţii pe piaţă:

  • Stabilirea de tarife (obligatorii sau recomandate; minime sau maxime) de către organele profesionale cu atribuţii de reglementare;
  • Impunerea unor restricţii de publicitate;
  • Impunerea unor restricţii privind asocierea.

Conferirea unor drepturi de monopol privind desfăşurarea unor activităţi.

Restricţiile privind concurenţa generează la rândul lor preţuri mai mari pentru consumatorul acestor servicii şi inhibă dezvoltarea naturală a afacerilor în aceste domenii.

Restricţionările enumerate se regăsesc şi în legislaţia românească„.
„Consiliul Concurenţei a avut o atitudine pro-activă începând din 2000, implicându-se într-un proces de modificare a actelor normative care reglementează diferitele profesii liberale, argumentând constant şi ferm pentru eliminarea prevederilor care ridicau probleme din punctul de vedere al concurenţei, Autoritatea de concurenţă din România s-a concentrat pe eliminarea acelor restricţionări considerate cele mai nocive şi care afectează în mod evident şi grav concurenţa pe piaţă.

În cazul majorităţii profesiilor liberale, intrarea în profesie este posibilă numai după obţinerea unei autorizări sau a altor forme de licenţiere, care, de regulă, se acordă numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii (nivel al studiilor, experienţă, promovarea unui examen etc.). (…) Este foarte important ca aceste condiţii impuse noilor intraţi în profesie să nu fie excesive, îndeplinirea lor să fie evaluată cu imparţialitate şi în condiţii de egalitate de şanse, iar cei nemultumiţi să poată contesta decizia respectivă„.

Post Your Thoughts